MONTREAL

Comunitatea romanilor din Montréal este, fara indoiala, cel putin sub raport numeric, una dintre cele mai importante din Canada, romanii fiind atrasi in acest oras nord-american de posibilitatea gasirii unei slujbe, de frumusetea marelui oras construit in stil european, dar, mai ales, de afinitatile latine.
Primul lacas de inchinaciune ortodoxa pentru romanii montrealezi a fost, la inceputul secolului, pana inaintea primului razboi mondial, o sala de pe bulevardul Saint-Laurent, transformata in biserica.
In anul 1914, fruntasii comunitatii au obtinut oficial dreptul de a constitui o corporatie religioasa ortodoxa. Imediat dupa obtinerea acestui drept, s'a construit si prima biserica romaneasca din provincia Québec, cu hramul Sf. Treime, pe strada Bruxelles. Era o biserica modesta, din lemn, care a devenit, in scurt timp, punctul de intalnire pentru intreaga comunitate romaneasca din zona. Fondatorii bisericii au fost romani bucovineni, primul preot fiind parintele Gherasim Luca, iar primul presedinte al consiliului parohial, Stefan Cabba.
In anul 1918, cu binecuvantarea Mitropoliei din Cernauti, s'a luat hotararea de a se construi, pe strada Rachel, o alta biserica, cu hramul Buna Vestire. Intaiul ei preot a fost parintele G. Jida, care a ramas in functie pana in anul 1922. El a fost urmat, pentru o perioada scurta, de parintele E. O. Luca.
Biserica a fost sfintita in luna Iulie 1919, sub pastoria preotului Constantin Doroftei, domnul Vasile Rotari fiind presedinte al consiliului parohial.
Prin munca harnicilor credinciosi au fost achitate, intr'un timp relativ scurt, datoriile facute pentru ridicarea bisericii. Numarul membrilor ei creste la aproximativ 250, dar scade inaintea crizei din anii '30 la aproape jumatate.
In perioada 1919-1930, slujesc la altar, in ordine cronologica, urmatorii preoti: Ionescu (1923-1924), arhimandritul Valerie Moglan (1925-1928), Epaminonda Chrisolor (1929). Intre 1930 si 1938, biserica Buna Vestire a fost pastorita de parintele Glicherie Moraru, cu o intrerupere de opt luni in 1933, cand preotul a fost plecat in concediu in Romania. Perioada parintelui Moraru a fost infloritoare. Conform calendarului Solia din 1937, in acel an biserica avea 150 de membri iar Reuniunea Femeilor, 76 de membre. Corul bisericesc era condus de Stefan Cabba, Clubul Tineretului A.T.R.C. - Cultul Patriei avea ca presedinte pe Aurel Catarau, iar Societatea Caritatea era condusa de Teofil Cucu.
Romanii din Montréal au primit in perioada interbelica doua vizite memorabile: cea a Reginei Maria, insotita de Principele Nicolae si de Printesa Elena (in anul 1926), si cea a Episcopului Policarp Morusca (in 1937).
Credinciosii ortodocsi romani din Montréal, desi supusi canonic Mitropoliei din Cernauti, l-au primit pe Episcopul Morusca asa cum stiu bucovinenii sa-si primeasca oaspetii, cu tot respectul cuvenit functiei.
In anul 1939, s'a construit Casa Romana, pe strada Iberville, organizandu-se o scoala de limba romana si o scoala de catehism pentru copii. Pana in 1946, s'au infiintat societatile Cultul Patriei si Dulcea Bucovina, Asociatia Femeilor Romane, precum si o organizatie de asistenta in cazurile de deces, Societatea mortuara.
Parintelui Moraru i-au urmat, intre anii 1938 si 1950, preotii Theodor Scaletchi (1938), Constantin Juga (1938-1950) si J. Oncescu (1950-1951).
Dupa al doilea razboi mondial, si-a facut aparitia la Montréal un nou val de imigranti romani, in general oameni cu o temeinica pregatire profesionala, care, spre deosebire de predecesorii lor, au gasit aici, o comunitate romaneasca bine inchegata.
La 10 Iunie 1951, la recomandarea Mitropolitului Visarion Puiu, arhiepiscopul Grigore al Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil (Sinodul de la New York) a hirotonisit pe doctorul in teologie Petre Popescu ca preot al parohiei Buna Vestire, care slujeste aici si in prezent.
Cei peste 40 de ani de pastorire ai parintelui Petre Popescu au insemnat o perioada de mare dezvoltare a vietii religioase si culturale a romanilor din Montréal.
Cu incepere din anul 1955, biserica si scoala duminicala au organizat o colonie de vara pentru copii, la New Glasgow.
In anul 1968, a fost cumparat un teren pe strada Christophe Colomb, pe care s'au construit o noua biserica (conform planurilor realizate de arhitectul Mihai Anastasiu), in anul 1972, si Casa Romana, in anul 1981. Se pare ca vechea biserica de pe strada Rachel - mult regretata pentru frumosul sau stil arhitectonic bucovinean - devenise necorespunzatoare si, ca urmare, a fost daramata.
Odata cu construirea noii biserici, a inceput o perioada noua in viata comunitatii. Fara indoiala ca bilantul ultimilor 20 de ani continua sa fie pozitiv. Dar cu cat n'ar fi fost el, oare, mai bun daca, intre timp, comunitatea romaneasca nu s'ar fi scindat in grupari care se contesta si se acuza reciproc ? (In 1974, o parte din fondatorii bisericii Buna Vestire au infiintat o noua biserica - Sf. Ioan Botezatorul -, sub jurisdictia canonica a Arhiepiscopiei Misionare).
Biserica Buna Vestire este focarul vietii romanesti din Montréal, stimuland activitatea organizatiilor care graviteaza in jurul ei, in special a Centrului Cultural. Cladirea ce adaposteste Centrul Cultural si Casa Romana din Montréal, proprietate a bisericii Buna Vestire, a fost construita prin efortul membrilor comunitatii romanesti locale, cu un substantial sprijin financiar din partea guvernului provinciei Québec.
Corul bisericii, reorganizat de profesorul Tzincoca si condus in prezent de Alexandru Popescu, fiul parintelui Popescu, desfasoara o activitate meritorie. Din anul 1987, Corul organizeaza - cu sprijinul unor profesionisti de la Opera din Montréal - splendide concerte de colinde de Craciun, iar recent a inregistrat o caseta cu muzica religioasa.

Index      Back