Într-un periplu de acum câtiva ani prin "Dulcea Bucovina", am poposit într-o zi la o casuta taraneasca din satul în care se ridica zvelta, impunatoarea mânastire Voronet, monument religios de mare valoare artistica al "Tarii de Sus" a carei fresca "Judecata de Apoi", pictata pe peretele vestic, a fost numita pe drept cuvânt "Capela sixtina a Orientului".
Am sosit acolo seara. A doua zi am vazut, spre marea mea uimire, pe bunicul stapânului casei, îmbracat în portul taranesc bucovinean aidoma dacilor de pe Columna lui Traian, cu cojocel înflorat, cu opinci cu vârful în sus, legate cu nojite, iesind la plimbare spre mânastire, sprijinit într-un toiag si el înflorit si crestat de sus pâna jos.
A fost întâmpinat cu bucurie de zecile de turisti, din care multi straini, si aparatele de fotografiat nu mai încetau cu tacanitul lor. Era înca o dova-da vie, autentica, a continuitatii românesti pe aceste meleaguri din vremea lui Buerebista pâna azi. Altfel, de unde ar fi stiut mosul sa se îmbrace ca si stamosul lui de pe Columna, daca ar fi parasit "Tara" cum spun unii istorici rauvoitori ?
Împreuna cu stranepotul dacului m-am îndreptat spre mânastire. Este una din ctitoriile lui Stefan cel Mare si Sfânt, continuata de fiul sau, Petru Rares, ce a devenit adevarat obiect de studiu privitor la înflorirea artei feudale românesti din "Tara de Sus". Asezata pe un tapsan între bradeturi, mânastirea domina asezarile taranesti din jur, este majestoasa prin singuratatea ce o înconjoara, prin maretia ei.
Dupa cum arata pisania, mânastirea s'a zidit în numai câteva luni, ale anului 1488. Pe vremea lui Stefan biserica era mai mica, nu avea pridvor si nu era acoperita cu frescele ce fac faima acestui lacas, ca si Moldovita, Sucevita, Arborea ; obiceiul acesta s'a raspândit mai târziu, sub Petru Rares, la îndemnul mitropolitului Grigore Rosca, om de mare cultura a vremii lui.
Si aici, ca si la celelalte mânastiri citate, se face simtit stilul arhitectonic românesc, o sinteza între elementele bizantine si gotice. Bizantine prin arcurile semicirculare si pictura, gotice prin contraforti, prin ferestrele alungite si sirul de ocnite mici, de sub cornise, un joc de arcade oarbe care confera varietate decorativa ritmica peretilor, sistem constructiv repetat si la turma impunatoare ce domina împrejurimile.
Dar ceea ce caracterizeaza Voronetul este pictura murala interpretata de artistii moldoveni prin elemente din folclorul local, din natura înconjuratoare, din portul si obiceiurile poporului, cu instrumentele lui de munca si de petrecere, din viata de toate zilele.
Toata biserica este acoperita cu fresce, dar cea mai sugestiva si mai dramatica este fara îndoiala "Judecata de Apoi", o tratare generoasa, impunatoare prin unitatea ei. Scena reprezinta momentul învierii mortilor si chemarea lor si a viilor la judecata de apoi.
Alcatuita pe mai multe registre, vom putea vedea de sus în jos : Desfasurarea valului vremii, semn potrivit traditiei biblice, ca a venit sfârsitul lumii. Mai jos, judecatorul suprem Iisus, alaturi de maica Sa si Sfântul Ioan care îl roaga sa fie îngaduitor. De o parte si de alta, sfintii stau asezati pe lavite moldovenesti, iar la picioarele lui Iisus se desfasoara "focul Gheenei" colorat în rosu aprins, în care plutesc sufletele pacatoase ce nu au putut fi salvate de îngerii ce dau o lupta îndârjita cu diavolii, care prezinta pacatele pacatosilor scrise pe suluri aruncate în balanta dreptatii.
Printre pacatosii ce-si asteapta rândul sa fie aruncati în foc, sunt si necredinciosii, figurati prin trasaturile turcilor, bine înteles, carora Sfântul Apostol Pavel le arata înfricosatorul judet.
De cele doua parti ale focului Gheenei, sunt pictate scene cu învierea mortilor în cântecele de bucurie ale arhangelilor care dau glas din buciume, nu din trâmbite, necunoscute artistului moldovean.
Aceasta introducere de elemente locale, buciume, costume popolare, caruta Sfântului Ilie, cobza la care cânta regele David, stergarele moldovenesti pe care le tin în mâini patriarhii, artistul moldovean necunoscând harpa, si maramele biblice sunt o dovada ca mesterul artist era moldovean si interpreta cu simtamintele lui evenimentele si traditiile crestine venite prin arta Bizantului.
Asemenea compozitii au fost tratate în toata lumea crestina, având la loc de frunte marea fresca la lui Michelangelo din Capela Sixtina de la Vatican. Dar aici, la Voronet, tratarea este mai bogata, mai plina de imaginatie prin introducerea elementelor locale si prin armonia coloritului în care predomina albastrul de Voronet, care a rezistat tuturor intemperiilor.
Tonurile aurii, verdele închis, rosul carmin sunt si ele un element predominant si au contribuit la celebritatea operei, cunoscuta acum pe toate meridianele.
Am iesit din mânastire încarcat de emotii si m'am îndreptat pasii spre gradina de alaturi unde stiam ca se afla mormântul lui Petru Comarnescu, criticul de arta, "descoperitorul" si interpretul Voronetului. Am ramas dezamagit. Mormântul acoperit de buruieni, mai ca nu se zarea, literele de pe cruce erau sterse de vreme. Poate ca pelerinii de acum vor avea mai mult noroc.

Paul Diaconescu