Buletinul "Calea de lumina"
AN VIII, Nr. 85 - 86, MAI - IUNIE 2001

CE URMARESTE MITROPOLITUL VLADIMIR ?

Aparitia Mitropolitului Vladimir, arhipastorul eparhiei de la Chisinau, pusa sub obladuirea bisericeasca a Moscovei, la aniversarea zilei de nastere a Patriarhului nostru a produs o enigmatica si derutanta surpriza. Si o pata de culoare în alaiul fetelor bisericesti si mirene, deasupra capetelor carora camilafca sa alba împodobita cu cruce de nestemate lua ochii somptuos, printre negrele comanace valahe, sub soarele unei primaveri înselatoare!
E drept, Mitropolitul Vladimir mai fusese vazut si acum un an, la aniversarea unei jumatati de veac de slujire arhiereasca a Parintelui Patriarh. De asta data însa, dincolo de un gest de atentie, oaspetele din stânga Prutului aducea un mesaj. Mai bine spus, un dar cu mesaj, în traditia acelora în care darul implica si propune propriul sau limbaj, capabil sa vina în ajutorul cuvântului rostit sau chiar sa_i tina locul. Mitropolitul i_a oferit Patriarhului o icoana a Sfântului Antipa de la Calapodesti, avand în ea parti din moastele acestuia, extrase din relicvele pe care Patriarhia Moscovei le_a oferit nu demult Chisinaului.
Sfântul Antipa s_a nascut în anul 1816 în satul Calapodesti, localitate care nu e de gasit pe teritoriul actualei Republici Moldova, ea aflându_se în judetul Bacau; a trait ca "frate" la Mânastirea Caldarusani, a mers apoi la Muntele Athos, ramânând acolo vreme îndelungata, drept care i se mai spune si Atonitul, iar în cele din urma a ajuns în Rusia, unde s_a nevoit pâna la moartea sa, survenita în 1882, la Mânastirea Valaam, din Nordul îndepartat. Deducem ca moastele i_au fost descoperite si identificate în timpul din urma, în gropnita comuna a mânastirii.
Mesajul acestei icoane cu moaste trimite la tripla apartenenta a sfântului, canonizat de trei Biserici ortodoxe: româna, pentru obârsia sa si pentru începutul unei exemplare vieti calugaresti, greaca, pentru nevointele sale la Muntele Athos, si rusa, pentru sederea si preaslavirea sa, în ultimii ani ai vietii, într_o mânastire ruseasca. Prin toate acestea, Sfântul Antipa ne_a fost propus ca simbol al fraternitatii, în duh ortodox, a Bisericilor Româna, Greaca si Rusa.
Înmânarea acestui dar susceptibil sa trezeasca, în alte conditii, cucernice si duioase reflectii despre întoarcerea Cuviosului la "bastina" sa, precum odinioara ramasitele pamântesti ale lui Dimitrie Cantemir, generos redate românilor de imperiul sovietic, n_a putut produce, din pacate, efectul scontat. Printre cei de fata la acest moment erau si basarabeni "de dincolo", carora le vine greu sa uite persecutiile si violentele pe care le_au trait ei însisi, la care au fost si mai sunt supusi clericii si credinciosii celeilalte structuri bisericesti de pe teritoriul Moldovei de peste Prut, altercatiile nu arareori sângeroase cu pastoritii Mitropolitului Vladimir, în care s_a facut auzit nu numai glasul învinuirilor si sudalmelor, ci si al armelor de foc, al bâtelor, topoarelor si cutitelor. Greu se poate trece peste amintirea unor asemenea fapte, în care duhul dragostei fratesti în care a vietuit si a lucrat sfântul propus drept simbol a fost pângarit si învins de duhul vrajmasiei si dihoniei dintre frati. Propriile noastre retineri si aprehensiuni fata de acest gest, caruia nu putem sa_i refuzam totusi prezumtia de sinceritate, am fost bucurosi sa le gasim exprimate în cuvântul de raspuns, subtil si elegant diplomatic, al Patriarhului nostru. Spunând ca se simte coplesit de dragostea oaspetelui, si_a exprimat convingerea ca acesta ar putea "în limita posibilitatilor lor sa arate aceeasi caldura si românilor care se gasesc la Chisinau si care sunt sub jurisdictia canonica a Bisericii Ortodoxe Române".
Ce_a urmarit si ce urmareste, totusi, Mitropolitul Vladimir si, prin el, Patriarhia Moscovei? Demersul sau survine dupa vizita facuta la Moscova de Întâistatatorul Bisericii noastre, cu ocazia târnosirii Catedralei "Hristos Mântuitorul". Veni_vor, oare, vremuri mai bune pentru românii basarabeni "de sub jurisdictia canonica a B.O.R."? Am tresarit când l_am auzit pe Mitropolitul Vladimir referindu_se la Prea Fericitul Teoctist cu cuvintele "Patriarhul nostru". Cei care îl cunosc mai bine si mai de demult presupun însa ca vizita sa la Bucuresti, gestul si spusele sale urmaresc obtinerea de capital politic pentru alegerile de la 25 Februarie din Republica Moldova. În folosul cui, ne întrebam?
Acum, când "Moldova" este disputata "canonic" de trei mitropoliti, ne_am amintit, fara sa vrem, o expresie necanonica, neaos_calugareasca, a vrednicului de pomenire Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, originar din Basarabia, pe care Biserica noastra intentiona într_o vreme sa_l treaca în rândul sfintilor. Confruntat cu adversitati "de la lume si de la diavol", obisnuia sa exclame: "Faceti cruci mari, ca e batrân dracu'!". Stim din Pateric ca "Dracul poate sa apara si în chip de înger". De cele mai multe ori se iveste ca duh nevazut: duhul rautatii, duhul duplicitatii, duhul fariseismului.

(Ziua, 17 Februarie 2001)