S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

SFÂNTUL VASILE CEL MARE
( 330 - 379 )

Sfântul Vasile cel Mare s'a nascut în anul 330, dintr'o familie evlavioasa, la Cezareea Capadociei.
Tatal sau era oratorul Vasile, iar mama sa Emilia, având zece copii, dintre care trei vor fi episcopi : Sf. Grigorie la Nissa, Sf. Petru la Sevasta si Sf. Vasile la Cezareea ; si sase sfinti : Sf. Macrinia cea Batrâna, Sf. Emilia, Sf. Vasile, Sf. Grigore, Sf. Petru si Sf. Macrina cea Tânara.
Si-a facut educatia mai întâi în familie, cu tatal sau si cu sora, Macrinia, apoi în scolile vremii din Cezareea Capadociei, din Constantinopol si din Atena. A avut profesori celebri ca Libaniu, Proheresiu si Himeriu.
La Atena s'a împrietenit cu Sfântul Grigorie de Nazianz, viata lor studenteasca fiind un exemplu pentru teologii de totdeauna, caci nu cunosteau decât doua drumuri : al scolii si al Bisericii.
Spre anul 355 s'a întors în patrie, a profesat un timp retorica, dar a fost câstigat pentru misiunea bisericeasca de sora sa, Macrinia, intrând în monahism dupa ce a primit Sfânta Taina a Botezului si a facut o prima împartire a averii sale la saraci. Pentru cunoasterea vietii monahale a întreprins o serie de calatorii - în Siria, Palestina, Egipt si Mesopotania - hotarându-se pentru viata de obste.
Infiinteaza în Pont o mânastire, pe malul râului Iris, unde invita pe prietenul sau, Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul. Aici îmbina rugaciunea cu munca, dupa principiul ramas celebru "ora et labora" si alcatuieste "Regulile vietii monahale".
In anul 364 este hirotonit preot, iar patru ani mai târziu, în 368, cu prilejul unei mari foamete, Sfântul Vasile organizeaza admirabil asistenta sociala si face o a doua împartire a averii sale catre saraci.
In anul 370 este hirotonit episcop, încredintându-i-se eparhia Cezarerei Capadociei. Timp de noua ani s'a impus printr'o enorma activitate dogmatica, pastorala si sociala. A luptat împotriva ereziei ariene scriind lucrarea "Contra lui Eunomiu", în care explica dogma Sfintei Treimi, si împotriva ereziei pnevmatomahilor (luptatorilor împotriva Sfântului Duh), alcatuind tratatul "Despre Sfântul Duh" în care arata dumnezeirea, consubstantialitatea si egalitatea Sfântului Duh cu Tatal si cu Fiul, precum si rolul Sfântului Duh în viata Bisericii, revarsând prin Sfinte Taine, în mod permanent, harul Sau sfintitor si înnoitor.
A luptat pentru eliminarea suferintelor celor multi, nefacând deosebire între neamuri si credinte. A înfiintat institutii de asistenta sociala : azil, ospatarie, casa pentru reeducarea fetelor alunecate, spitale si scoli tehnice cunoscute sub numele de "Vasiliada".
A încercat sa împace Bisericile rasaritene, facând apel la Sfântul Atanasie cel Mare si la Papa Damasus. A împodobit serviciul divin public cu o Sfânta Liturghie, cu rugaciuni la Impartasanie si cu molitvele ce se citesc în ziua de 1 Ianuarie.
A fost un adevarat misionar înlauntrul eparhiei sale si la marginile imperiului, interesându-se si de crestinii din partile noastre, prin aducerea în Cezareea Capadociei a moastelor Sfântului Sava de la Buzau, martirizat în anul 372.
Sfântul Vasile a fost unul din cei mai de seama pedagogi ai epocii sale, mai ales prin lucrarea "Catre tineri". Seninatatea si farmecul culturii eline, iubirea ei de frumusete, înfloritoarea ei bucurie de viata, optimismul ei în fortele creatoare ale omului au influientat pe marii Parinti ai gândirii crestine, între care si pe Sfântul Vasile. In tratatul sus amintit, acesta le da sfaturi utile despre modul cum trebuiesc culese, apreciate si studiate frumusetile lite-rare si filozofice din operele autorilor profani.
Printre alte lucrari amintim si "Hexaimeronul", adica explicarea creerii lumii pâna în ziua a sasea si toate fenomenele legate de actul creatiei, în care pune la contributie stiinta antichitatii si a timpului sau. Fratele sau, Sfântul Grigorie de Nissa (+ 394) a completat aceasta opera prin tratatul "Despre crearea omului" de catre Dumnezeu în ziua a sasea.
Colectia sa de scrisori cuprinde 365 exemplare, corespondenta fiind cea mai eleganta parte a operei sale sub raportul stilului si a finetii spirituale.
Sfântul Vasile cel Mare este alcatuitorul Regulelor monahale în forma lor clasica, pe care monahii din Rasaritul crestin le folosesc pâna astazi. Aceste Reguli au influientat "Asezamintele" Sfântului Ioan Casian si "Regula" Sfântului Benedict de Nursia.
Sfântul Vasile a încetat din viata la 1 Ianuarie 379, în vârsta de numai 49 de ani, plâns de toti si numit înca de atunci "Cel Mare". Este praznuit singur, la 1 Ianuarie din fiecare an, si-împreuna cu Sfântul Grigorie de Nazianz sau Teologul si cu Sfântul Ioan Gura de Aur - la 30 Ianuarie, numiti de Biserica "Sfintii Trei Ierarhi si mari dascali ai lumii crestine".
Caracterizându-l, P. Cayré scria : "Trasatura dominanta a caracterului Sfântului Vasile pare a fi plenitudinea armonioasa a darurilor cele mai dife-rite. Biserica a avut putini oameni atât de completi si echilibrati. El a unit la un grad deosebit geniul Romei cu cel al Greciei. El este în acelasi timp om de doctrina, a carui gândire neta, precisa dirijeaza o întreaga generatie, si om de actiune, cu caracter ferm, care stie ce vrea si alege bine mijloacele de a realiza scopul. Este un om al credintei, dar aceasta nu deranjeaza cultura clasica care i-a marcat pregatirea. El este filozof, când vrea sa combata o greseala sau sa defineasca un adevar, dar filozofia sa nu-l izoleaza ; el ramâne un orator în contact cu oamenii, stiind sa le vorbeasca si sa-i asculte. Toate aceste calitati l-au facut sa devina un om care stie sa conduca". (Précis de Patrologie, Paris, 1927)