Buletinul "Calea de lumina"
AN VII, nr. 75-76, IULIE AUGUST 2000
S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)
Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla
Cuvioasa Teodora de la Sihla a trait în sec. XVII-XVIII,
în Moldova.
Se nascuse în satul Vânatori, Neamt, dintr-o familie de crestini cu frica de Dumnezeu.
La vremea potrivita s-a casatorit împotriva vointei sale, dar - de acord cu sotul - s-a
calugarit : ea la Schitul Varzaresti, Focsani, le la Poiana Marului. În mânastire,
Teodora era un exemplu de smerenie, post si rugaciune.
Dupa ce turcii au dat foc schitului, s-a retras în munti, împreuna cu stareta ei,
Paisia, nevoindu-se în asceza aspra. Dupa moartea Paisei, prin descoperire dumnezeiasca,
a parasit muntii Buzaului, unde se refugiase, si s-a întors în tinutul Neamtului, în
codrii din jurul Schitului Sihastria.
Cu blagoslovenia duhovnicului ei, Pavel, s-a retras în jurul Schitului Sihla, unde un
sihastru milostiv i-a dat chilia lui, nu departe de schit si de pestera care îi poarta
astazi numele. Acolo s-a nevoit ani de zile, rabdând ispite de la diavoli, foame, frig si
nenumarate încercari, postind si rugându-se toata noaptea, în lacrimi si mii de
matanii, uitata de lume. Dupa moartea duhovnicului ei Pavel, a ramas nestiuta ; hainele i
se rupsesera, se hranea doar cu fructele padurii. În aceasta scoala a linistei si a
rugaciunii desavârsite, a dobândit darul lacrimilor, al rugaciunii de foc, al rabdarii
si negraitei iubiri a lui Dumnezeu, alaturi de darul facerii de minuni, criteriu marcant
al sfinteniei. Ajungând spre sfârsitul vietii, dorea sa primeasca Sfânta Taina. Astfel,
egumenul Sihastriei a observat cum pasarele duceau farâmituri de pâine în padure si a
trimis doi frati sa vada unde se duc micile vietuitoare. Ei au descoperit-o, i-au dat
haina sa se acopere si cuvioasa le-a cerut Sf. Taine.
A doua zi, ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie i-au adus Sf. Cuminicatura si
dupa împartasire, Sf. Cuvioasa Teodora si-a dat sufletul în mâinile Creatorului, fiind
înmormântata în pestera în care a vietuit. Acolo i-a ramas trupul pâna în anul 1830,
când domnitorul Mihail Sturza, care a reînoit schitul Sihla, i-a asezat Sf. Moaste în
mânastire.
În anul 1852, sfintele sale moaste au fost duse la "Lavra Pecerska" din Kiev si
asezata într-o racla pe care scrie "Sfânta Teodora din Carpati".
Este posibil, ca în curând, moastele sale sa fie aduse în Tara.
Pr. Dr. Cezar Vasiliu
Bibliografie
I. Balan, Pateric românesc, ed. II, Galati 1990, p. 250-255 ;
C. Galeriu, Cuvioasa Teodora de la Sihla, în "Sfinti români si
aparatori ai Legii stramosesti", Bucuresti, 1987, p. 432-442 ;
M. Pacurariu, Sfinti daco-romani si români, Iasi 1994, p. 85-89 ;
C. Vasiliu, Sfintii Neamului Românesc, ed. Stolnicul Cantacuzino,
Târgoviste 1999, p. 130-131