Buletinul "Calea de lumina"
AN VI, nr. 65-66, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 1999

Sinaxar (Din Vietile Sfintilor)

CUVIOSUL MARTURISITOR SOFRONIE DE LA CIOARA
(21 Octombrie)

Lupta pentru apararea Ortodoxiei în Transilvania a dat mai multi martiri, între care ieromonahul Sofronie de la Cioara, organizatorul unei rascoale împotriva uniatiei si a iobagiei, în secolul al XVIII-lea.
Nascut într-o familie preoteasca din satul Cioara, judetul Alba, s-a numit din botez Stan si a fost preot de parohie în satul natal, înainte de a se calugari, probabil la mânastirea Cozia din Oltenia.
Începând din anul 1756 traia ca sihastru într-o padure din apropierea satului natal, "la un mil departare de sat, unde-si facuse un târ de schit si unde tinea vreo tri sau patru copilasi la învatatura de pomana" - cum reiese dintr-o plângere a credinciosilor ortodocsi catre autoritati.
În primavara lui 1757 biserica si schitul sau sunt distruse de autoritati, el abia reusind sa-si salveze viata, ascunzându-se doi ani din sat în sat si pregatind rascoala. În acelasi an i-a parte la o adunare la Apold, organizata de preotul Ioan din Saliste, în care s-a anuntat ca împaratul a semnat o hotarîre prin care dadea voie fiecaruia sa aleaga daca ramâne unit sau neunit (ortodox). Aceasta hotarîre o va aduce la cunostinta credinciosilor din Brad, la 6 Octombrie 1759, îndemnându-i sa ramâna ortodocsi si sa alunge pe preotii uniti. Pâna la Craciunul anului 1759 colindase satele din jurul Hunedoarei, îndemnând populatia la revolta.
De Craciunul anului 1759 este arestat si închis în satul Bobâlna de lânga Orastie, dar autoritatile au trebuit sa-l elibereze în urma protestelor a peste 600 de tarani, în frunte cu protopopul Ioan din Saliste, care-i va deveni cel mai apropiat colaborator, la 13 Februarie 1760. A plecat în Muntii Apuseni, predicând credinta ortodoxa si îndemnând poporul sa alunge pe preotii uniti, dar a fost arestat din nou la Abrud si eliberat de teama revoltei motilor.
La o adunare a boierilor si dregatorilor din tinutul Hunedoarei, din luna Mai 1760, un grup de credinciosi ortodocsi români au prezentat o Declaratie unde se poate citi : "Religia ortodoxa, noi o pastram pâna cât traim. Toate neamurile îsi au legea lor si au pace în legea lor, pe când noi suntem prigoniti neîncetat. De ce nu ne dati pace ca sa ne odihnim ? De ce sa dam unitilor bisericile pe care bietii de noi le-am zidit cu cheltuiala si cu mânile noastre ? Nu, niciodata, atâta timp cât suntem în viata..."
La 21 Aprilie 1760, înconjurat de o mare multime de credinciosi, intra în Zlatna si tine o predica înflacarata în urma careia poporul revoltat ia biserica unita, iar la 10 August, acelasi an, convoaca, tot la Zlatna, un "Sinod" unde întocmeste un memoriu catre Viena, cerând episcop ortodox pentru credinciosii din Transilvania, restituirea bisericilor luate de uniti si eliberarea celor închisi pentru credinta. Apoi, taranii rasculati, condusi de Sofronie, navalesc asupra Blajului, încât episcopul unit Petru Aron, ca sa scape de furia poporului, fuge la Sibiu.
Miscarea de protest împotriva Vienei si a unirii cu Roma se întinsese în toata Transilvania, ajungând la Satu Mare si în Maramures. La 20 Octombrie 1760, împarateasa Maria Tereza înstiinteaza ca va numi o Comisie care sa cerceteze plângerile românilor transilvaneni si ca va elibera pe cei arestati.
Pastrând legaturile cu ortodocsii sârbi, Sofronie - care se intitula "vicaras al Sfintiei Sale de la Carlovet - a început o actiune de reorganizare a Bisericii transilvanene, convocând Sinoade, adica adunari mixte de preoti si credinciosi. Cel mai important "Sinod" este cel de la Alba Iulia din 14-18 Februarie 1761, ale caror doleante, adunate în 19 puncte, au fost trimise la Curtea imperiala. Se cerea episcop ortodox, încetarea prigoanelor celor care ramân în credinta strabuna (ortodoxa), si, mai ales, eliberarea celor închisi pentru credinta, ca Oprea Miclaus, Moise Macinic, Ioan din Gales si Ioan din Sadu. Se facea un apel la pace religioasa "sa nu huleasca popii si oamenii cei neuniti pe uniti si nici cei uniti pe neuniti", luându-se masuri si pentru întarirea vietii morale a preotilor si credinciosilor. Sinodul din 1761 este considerat "punctul culminant al rascoalei lui Sofronie si unul din marile fapte bisericesti ale secolului al XVII-lea".
În primavara anului 1761, împarateasa Maria Tereza trimite în Transilvania pe generalul Bukow sa cerceteze neîntelegerile religioase, sa faca o statistica a preotilor si credinciosilor ortodocsi si uniti, dar si sa înabuse rascoala. În Aprilie acelasi an, i se prezinta la Sibiu o delegatie de români ortodocsi, condusa de protopopul Ioan din Saliste, care îi înmâneaza un memoriu în care se cere libertatea pentru Sofronie de a predica, restituirea bisericilor ortodocsilor si încetarea persecutiilor religioase.
La 1 Mai 1761, Sofronie are o întrevedere cu generalul Bukow si, silit de împrejurari, ajunge la o întelegere cu acesta, semnând o proclamatie catre credinciosi în care-i îndeamna, surprinzator, sa fie pasnici si ascultatori. Cu aceasta misiunea lui se încheie, încât Nicolae Iorga putea scrie "se mântuie astfel cariera celui care semna acum numai "popa Sofronie, de rit grec, neunit, din Zlatna, dupa rânduiala Bisericii Ierusalimului"
Sofronie trecu, apoi, muntii în Tara Româneasca, peregrina pe la mânastirile Robaia si Vieros, unde ajunge chiar egumen, sfârsindu-si zilele anonim la vreuna din mânastiri sau schituri, fara a se sti exact unde.
Taria cu care a luptat pentru Ortodoxie în Transilvania, pacificarea condusa de el fara a se varsa sânge de frati, desele arestari si maltratari au determinat Biserica Ortodoxa Româna sa-l canonizeze în 1955, fixându-i zi de pomenire tot 21 Octombrie.
Dintre frumoasele cântari ce i-au fost dedicate amintim una : "Viata cea cuvioasa ai ales, Parinte Sofronie. Dar potrivnicii Legii celei drepte schitul ti-au pustiit si te-au prigonit, vrând sa te piarda. Ci tu, îndata încingând sabia vitejiei celei într Hristos, te-ai împotrivit cu tarie uneltirilor dezbinatoare de frati. Pentru aceasta, vesnic lauda esti, pururea pomenire".

Parintele Cezar