Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 55, NOIEMBRIE 1998

SINAXAR (DIN VIETILE SFINTILOR)

SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA
(1296 - 1359)

La 14 Noiembrie, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfântul Grigorie Palama, aparatorul învataturii isihaste, unul din cei mai de seama teologi ai perioadei post-patristice bizantine.
Isihasmul (de la "isihia" - liniste, contemplatie - pe care geniul limbii române l-a tradus prin "sihastrie") este o metoda de rugaciune prin care monahii care o practicau se retrageau în locuri singuratice sau într-un ungher al chiliei lor si, prin concentrarea mintii se ridicau mai presus de impresiile simturilor (dar nu prin mortificare, ci prin curatirea lor de patimi) si de realitatea înconjuratoare (nu prin ignorarea ei, ci prin integrarea ei în ratiunile dumnezeiesti), pentru ca, prin contemplare continua, paza simturilor si a cugetarii, sa vada lumina dumnezeiasca necreata, pe care au vazut-o Sfintii Apostoli Petru, Iacob si Ioan la Schimbarea la fata a Mântuitorului pe Muntele Tabor (Mt. 171-8) si a realiza astfel o apropiere de Dumnezeu, vietuind în Hristos. Ei rosteau o rugaciune simpla : "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!", coroborata cu ritmicitatea respiratiei. Dupa practica îndelungata, primind harul Duhului Sfânt, il se daruia celor vrednici de Dumnezeu, sa vada aceasta lumina stralucitoare, care nu era fizica, ci dumnezeiasca.
Aceasta forma de rugaciune s-a numit "rugaciune curata", "rugaciunea inimii" sau "rugaciunea mintii", "rugaciunea mintii de inima" sau "rugaciunea lui Iisus", si a avut ca precursori pe Evagrie Ponticul (+399), Sfântul Macarie Egipteanul, Sfântul Diadoh al Foticei, Sfântul Ioan Scararul (+649). Ea a fost presupus formulata ca o "metoda" de Sfântul Simeon Noul Teolog (+1022), apoi de Sfântul Grigorie Sinaitul (+1346) si gândita teologic de un spirit exceptional care a fost Sfântul Grigorie Palama (+1359).
Sfântul Grigorie Palama s-a nascut în 1296 la Constantinopol dintr-o familie aleasa, fiind ajutat, dupa moartea tatalui, de însusi împaratul Andronic al II-lea Paleologul. Înca din adolescenta a fost atras de frumusetea vietii monahale, fiind intiat în practica "rugaciunii inimii" de Teolept, mitropolitul Filadelfiei. În 1317 vine la Athos si devine ucenic al monahului Nicodim Pustnicul, care-l tunde în monahism, ajungând, spre 1321, la lavra Sfântul Atanasie. Dupa trei ani, împreuna cu trei calugari isihasti, se aseaza într-un loc retras numit Glosia, de unde fura alungati de turci si în 1326, se stabilesc la Tesalonic. Dupa 1330 îl gasim din nou la Athos, unde începe sa scrie.
Astfel, spre 1355 alcatui doua tratate despre purcederea Sfântului Duh pentru clarificarea pozitiei ortodoxe, relativizata de un calugar calabrez, Varlaam. Acesta din urma, scrisese trei tratate împotriva isihastilor, acuzându-i de misticism fals. Palama raspunde prin trei tratate în apararea doctrinei isihaste, afirmând în sinteza urmatoarele : nu este imposibil de a vedea lumina dumnezeirii, necreata si incoruptibila, identica cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie necreata sau putere a lui Dumnezeu, izvorând din fiinta Sa nevazuta, fara a fi identica cu ea. Bazat pe învatatura Sfântului Grigorie de Nissa si a Sfântului Maxim Marturisitorul, Palama afirma ca exista o deosebire între fiinta lui Dumnezeu (ousia) cea nevazuta, inaccesibila si incomunicabila oamenilor - caci "pe Dumnezeu nimeni nu l-a vazut vreodata" (In. 1, 18) - si energiile Sale necreate, care decurg din fiinta, energii sau lucrari prin care Dumnezeu se descopera oamenilor, asupra carora revarsa harul Sau, spre a dobândi mântuirea si îndumnezeirea. Aceste energii sunt comune celor trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi si prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifesta în lume.
Învatatura Sfântului Grigorie Palama despre energiile divine necreate nu este noua, ci îsi are izvorul în Revelatia sau Descoperirea Noului Testament si în învatatura Sfintilor Parinti greci. Oamenii ajung, prin energiile divine, "partasii firii celei dumnezeiesti" (II Petru I, 4), fara ca, prin aceasta, fiinta omeneasca sa devina fiinta lui Dumnezeu. El ramâne în eternitate ascuns în esenta Sa, cunoscuta numai de Fiul si de Sfântul Duh. "Fiul lui Dumnezeu s-a facut om, pentru ca noi sa fim îndumnezeiti", spusese Sfântul Anastasie (+373).
Energiile divine necreate nu exista în afara lui Dumnezeu ; ele sunt ceea ce înconjoara esenta, iradierea în afara a acestuia, manifestarea Lui în lumea creata. Relatia misterioasa între esenta si energii în Dumnezeu - relatie care este, în acelasi timp, identitate si distrinctie -, pastreaza transcendenta totala a Acestuia si fundamenteaza experienta mistica de unire a omului cu Dumnezeu. Astfel, omul poate fi îndumnezeit în mod real, fara ca transcendenta divina sa fie afectata.
Palama dezvolta o doctrina realista a cunoasterii supranaturale a lui Dumnezeu, independenta de orice experienta sensibila, dar acordata de Hristos omului întreg - trup si suflet - care poate sa ajunga, de aici, din lume, la îndumnezeire, nu prin fortele proprii, ci prin harul Sfântului Duh. Le justifica metoda psiho-fizica a rugaciunii "curate" prin conceptia biblica despre om conform careia trupul, departe de a fi închisoare pentru suflet, primeste si le harul Sfintei Treimi si arvuna învierii viitoare.
Cadrul antropologic si teologic al spiritualitatii isihaste sistematizat de Palama este urmatorul : de la Întruparea Domnului, trupurile noastre au devenit "temple ale Sfântului Duh care este în noi" (I Cor. 6, 19) si aici, în trupurile noastre, trebuie sa cautam Duhul, în trupurile noastre sfintite prin Sfintele Taine. Dumnezeu se gaseste astfel în noi, si nu în afara noastra. Astfel, în interiorul nostru descoperim prin rugaciunea "curata" lumina taborica. Sfintii Apostoli n-au beneficiat atunci, la Schimbarea la Fata a Domnului, de aceeasi viziune decât din exterior, pentru ca Hristos nu murise si nu înviase. Astazi, noi suntem în mod real madulare ale Bisericii.
Isihastii vorbesc de lumina taborica pentru a explica experienta lor despre Dumnezeu ; realitatea divina care se manifesta acestor rugatori de exceptie este identica luminii taborice. Traditia patristica, pe care se bazeaza Palama, este unanima în a interpreta Schimbarea la Fata a Domnului ca o anticipare a celei de a doua venire a Sa. Ori, aceasta a doua venire constituie o realitate vie pentru noi, în viata sacramentala si în experienta noastra spirituala. "Împaratia care va veni" este deja "în noi", asteptând glorioasa Sa manifestare în ziua cea de pe urma.
Distinctia reala dintre esenta si energii în Dumnezeu, sintetizata de Palama, a contribuit la completarea doctrinei ortodoxe despre Sfânta Treime. În unitatea esentei divine, Sfântul Duh purcede din Tatal, iar prin energii "se împartaseste plecând din Tatal, prin Fiul" (J. Mayendorff, Introduction ŕ l’étude de Gregoire Palamas, Paris, 1959, p. 315).
Un sinod tinut la Constantinopol în 1341 s-a pronuntat în favoarea isihastilor. Varlaam a plecat în Italia, devenind episcop de Gerace, atacând în continuare Ortodoxia pe care pretinsese c-o aparase la Constantinopol.
În acelasi an, 1341, Palama compune "Tomul Aghioritic", semnat de monahii si de egumenii de la Muntele Athos, favorabil isihastilor.
Dupa 1341, controversa isihaista continua prin polemica între Achindin si Palama, primul acuzându-l în plus pe Palama ca este sustinatorul lui Ioan Cantacuzino, îndepartat ca regent la tron de împarateasa vaduva Ana de Savoia. Palama este întemnitat între 1343 si 1347.
În 1347, devenit co-împarat, Cantacuzino elibereaza pe Palama si pe cei sase episcopi întemnitati. Un sinod tinut la Constantinopol alege pe Isidor, prietenul sau, patriarh ecumenic, care, la rându-i îl hirotoneste Mitropolit al Tesalonicului, a doua capitala a Imperiului.
În disputa isihista intervine si filozoful Nicefer Gregoras, amic al împaratului, care convoaca un nou sinod, în 1351, în sala palatului imperial Blaherne. Sinodul proclama învatatura ca normativa pentru Biserica Ortodoxa, patrunzând în tot Rasaritul crestin. Gregoras este exilat.
Sfântul Grigore Palama a pastorit Tesalonicul pâna la moarte (13 Noiembrie 1359). Pentru marile sale merite în sintetizarea doctrinei ortodoxe despre energiile divine necreate, Palama a fost canonizat de Biserica Ortodoxa în 1368.

Preot Dr. Cezar Vasiliu