Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 44, DECEMBIE 1997

SINAXAR (Din vietile sfintilor)

SFÂNTA MUCENITA FILOFTEIA DE LA ARGES
(7 DECEMBRIE)

A fost voia Celui Atotputernic sa existe aproape în fiecare mare regiune a tarii noastre, în umbra sfintelor altare, moaste de sfinti, la care credinciosii sa-si poata pleca genunchii si lasa libere lacrimile pentru pacatele savârsite. Acest lucru este valabil si pentru orasul Curtea de Arges, mândra cetate voievodala si episcopala, unde - din vremea lui Mircea cel Batrân - se odihnesc sfintele moaste ale Sfintei Mucenite Filofteia, ocrotitoarea orasului si a regiunii argesene.
Sfânta Mucenita Filofteia s-a nascut în cetatea Târnovei din sudul Dunarii, capitala Imperiului valaho-bulgar, la anul 1206, din parinti credinciosi, care se ocupau cu lucrarea câmpului. Din nefericire, mama Sfintei Filofteia, care i-a insuflat dragostea de Dumnezeu si de biserica, savârsirea de fapte bune, în special îmbracarea si hranirea saracilor, a murit când Sfânta Filofteia avea numai câtiva anisori, dar samânta sfaturilor ei bune a rodit în mintea si-n inima fecioarei, învatata cu postul si rugaciunea, cu frecventarea bisericii si cu faptele milosteniei. Ea hranea pe cei flamânzi, îmbraca pe cei goi, învata pe tineri binele purtarii, era deci un model crestinesc de admirat si mai ales de urmat.
Recasatorit cu o femeie zgârcita si nemilostiva, tatal sau a început s-o prigoneasca pe Sfânta Filofteia, traind de acum înainte într-o dubla împilare, din partea tatalui bun si a mamei vitrege. Dar nimic n-o clintea din atitudinea ei si de milostenie fata de cei saraci si napastuiti. Deseori, când ducea merinde tatalui ei la câmp, le împartea saracilor, desi pastra o parte si tatalui. Acesta reprosa mereu noii sotii ca i se aduce mâncare putina, iar aceasta se scuza ca fetita o împartea cu saracii. Într-o zi, tatal se hotarî sa afle el singur adevarul ; el o urmari pe fetita si vazând ca, într-adevar, împarte mâncarea cu saracii, într-un moment de mânie, luându-i necuratul mintile, a aruncat asupra ei cu barda, ranind-o grav la picior. Sângele se scurse repede din trupul firav al fetitei de numai 12 ani, care muri pe loc. Era 7 Decembrie 1218.
Tatal a încercat apoi sa ridice trupul fara viata al fiicei sale, dar n-a reusit. Pe chipul sfintei se asternuse stralucirea maririi dumnezeiesti. Cuprins de spaima, tatal ucigas a alergat la Arhiepiscopul cetatii Târnovo, spunându-i ca fiica sa zace pe câmp, înconjurata de o lumina neobisnuita. Abia la rugaciunile ierarhului si ale preotilor, trupul sfintei a putut fi ridicat, depus apoi cu cinste în catedrala ortodoxa din Târnovo, apoi, devenita loc de pelerinaj.
Moastele Sfintei Filofteia a ramas la Târnovo pâna în anul 1393, când Taratul bulgar a cazut sub turci, iar moastele Sfintei Filofteia au fost duse la Vidin. Din nefericire, nici aici n-au ramas prea mult timp, numai trei ani, pâna în 1396, când si Taratul de Vidin cade sub stapânire otomana.
Datorita legaturilor de prietenie dintre mitropolitul Antim al Ungro-Vlahiei (1381-1401) si patriarhul Eftimie de Târnovo (1375-1393), s-a convenit ca sfintele moaste ale Sfintei Filofteia sa fie aduse în Tara Româneasca, care-si pastra independenta. Acest lucru s-a întâmplat în 1396, sub domnitorul Mircea cel Batrân, care le-a adus de la Vidin si le-a asezat în biserica domneasca de la Curtea de Arges. Ele au ramas în acesta biserica pâna în anul 1517, când Neagoe Basarab (1512-1521) le muta în biserica mânastirii Curtea de Arges, ctitoria sa, unde se afla si astazi.
Principalele momente ale mutarii moastelor Sfintei Filofteia de la Târnovo la Vidin si de aici la Arges su fost zugravite pe coloana de pe latura nordica a fatadei altarului bisericii domnesti din Curtea de Arges, unde pot fi admirate si în zilele noastre.
Biserica Ortodoxa Româna i-a rânduit, ca oricarui sfânt "împamântanit", în 1955, cântari si imne, ca acestea "Veniti iubitorilor de praznic sa fericim pre preasfânta fecioara Filofteia si sa-i marim nevointele cele pentru fapta buna. Ca ea, fericita, nu si-a miluit vasul cel de lut, ci cu multe feluri de batai l-a chinuit ; palmuiri si scuipaturi a rabdat, pândiri si moarte muceniceasca de la cel ce a nascut-o a suferit" sau "Bucura-te, fericita, cea de fapte bune plina ; bucura-te ca prin chinuri te-ai îmbracat în lumina".
Îmi amintesc, peste ani, de praznicul Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges din anul Domnului 1956 - când de-abia venisem de la Seminarul teologic de aici. Mii si mii de argeseni, în superbe costume nationale, erau de fata sa-si plece genunchii la racla ce adaposteste moastele Sfintei Filofteia. Era atâta bucurie duhovniceasca în privirile acestora, încât pareau ca nu mai traiesc pe pamânt, ci undeva, acolo, aproape de tronul ceresc. Acolo, la Arges, sub acoperamântul sfânt al moastelor Sfintei Filofteia, am ascultat cele mai frumoase vecernii, anuntate de toaca ce ne chema la slujba si cuprinzând inme ca "Lumina lina", unul dintre cele mai splendide cântari ale imnografiei bisericesti.

Parintele Cezar