Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 43, NOIEMBIE 1997

SINAXAR (Din vietile sfintilor)

SFÂNTUL CUVIOS ANTONIE SIHASTRUL DE LA IEZERU
(23 Noiembrie)

Unul din parintii duhovnicesti cei mai cunoscuti din Oltenia a fost Sfântul Cuvios Antonie Sihastrul de la Iezeru, Vâlcea, care a trait aici în secolul al XVIII-lea.
Se tragea dintr-o familie de crestini cu frica de Dumnezeu, dintr-unul din satele Olteniei, regiune cu multe mânastiri si schituri. De tânar a fost atras de frumusetea vietii monahale si a intrat ca frate la schitul Iezeru, ctitoria lui Mircea Ciobanu. Dupa pravila, a fost tuns în monahism si a purtat numele de Antonie.
Spre anul 1690, dupa modelul Sfântului Antonie cel Mare din Egipt, s-a retras într-o pestera din împrejurimile schitului, sapându-si în stânca un mic paraclis. Dupa trei ani de munca a reusit sa termine mica bisericuta, care a fost sfintita de episcopul Ilarion al Râmnicului. Desigur, la marile praznice, sihastrul Antonie cobora la schit, se împartasea, lua masa cu calugarii de acolo, apoi se întorcea la locul sau de nevointa. Traditia spune ca le l-a sfatuit pe episcopul Ilarion sa refaca biserica si chiliile de la Iezeru.
Vestea despre nevointa sihastrului oltean a trecut muntii si credinciosii din Transilvania veneau la pestera lui spre a primi cuvânt de învatatura si de mângâiere.
A trait în acea pestera vreme de 23 de ani, Dumnezeu chemându-l la El spre anul 1714, deci în vremea lui Constantin Brâncoveanu. Unul din discipolii sai, Nicolae din Teius i-a purtat de grija în ultimile zile ale vietii.
A fost plâns de întreaga obste de la schitul Iezeru si înmormântat în apropierea paraclisului pe care l-a sapat în stânca. Astfel mormântul sau nu se cunoaste din cauza pravalirii unei stânci din munte, care l-a acoperit, dar amintirea lui, mai ales între credinciosii din Oltenia, a ramas vie pentru totdeauna.
Pentru viata sa aleasa, dedicata lui Dumnezeu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat la 20 Iunie 1992, fixându-i ziua de pomenire la 23 Noiembrie din fiecare an.

"Cu curgerile lacrimilor tale, nerodirea pustiului o ai lucrat si cu suspinurile tale din adânc, spre însutite osteneli o ai facut roditoare. Si te-ai facut biruitorul lumii, stralucind cu minunile, ANTONIE, parintele nostru : roaga-te lui Hristos, Dumnezeu, sa mântuiasca sufletele noastre" (Tropar).

Parintele Cezar