Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 42, OCTOMBIE 1997

S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

SFÂNTUL IERARH SI MARTURISITOR SAVA BRANCOVICI
- 24 APRILIE -

Un alt martir de seama al Ortodoxiei transilvanene din secolul al XVII-lea este mitropolitul Sava Brancovici, care a pastorit între 1656-1680 la Alba Iulia. Viata sa ne este cunoscuta din "Cronica sârbeasca", alcatuita de fratele sau, Gheorghe Brancovici, si dintr-o serie de monografii.
Viitorul mitropolit al Transilvaniei s-a nascut la anul 1620, la Ineu, dintr-o veche familie sârbeasca românizata si refugiata în partile Aradului datorita turcilor. A învatat carte mai întâi în casa parinteasca, apoi la mânastirea Comana din sudul Bucurestilor, unde se retrasesera unchiul sau, Longhin, fost arhiereu pentru credinciosii din tinutul Lipovei si Ineului.
Atras de viata preoteasca si urmând sfaturile unchiului Longhin, la moartea unei rude, protopopul Grigore al Ineului, va merge în Tara Româneasca, la Târgoviste, unde va fi hirotonit preot de mitropolitul Stefan al Ungrovlahiei. Reîntors la Ineu, afla de moartea neasteptata a sotiei si de intrarea în monahism a mamei sale. Va activa ca preot mai multi ani, mai precis pâna în anul 1656, când va fi ales ca mitropolit al Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia, primind - dupa regula - hirotonia întru arhiereu la Târgoviste, la 16 Septembrie 1656.
Câteva luni mai târziu, la 28 Decembrie 1656, a primit diploma de recunoastere ca mitropolit ortodox al Transilvaniei de la Principele Gheorghe Rakoczy II (1648-1660), având o jurisdictie mult mai întinsa decât predecesorul sau, si anume : Transilvania propriu-zisa, Severinul, Zarandul, Bihorul si Maramuresul, cu exceptia Tarii Fagarasului.
Nu era pus sub controlul superintendentului calvin, nici nu i s-au impus cele 15 puncte ale învataturii calvine ca predecesorului sau, mitropolitul Simeon Stefan în 1643, si acestea din doua motive : unul era descendenta sa dintr-o familie de vladici si luptatori împotriva jugului otoman, si al doilea, datorita diplomatiei politice a Principelui Gheorghe Rakocsy II, care încheiase tratate cu domnitorii Constantin Serban al Munteniei si Gheorghe Serban al Moldovei.
Activitatea sa ca pastor spiritual al credinciosilor transilvaneni a început sa fie tulburata de propaganda calvina, mai ales dupa 1660, când moare Gheorghe Rakocsy II, încep lupte si schimbari politice locale. Întrucât le sustinuse politica antiotomana a Principelui, contracandidatul sau, Acatiu Barcsay, l-a îndepartat din scaun în Iulie 1660, fiind reconfirmat abia în 1662 de noul Principe Mihai Apaffi. De-acum va pastori fara întrerupere pâna în anul 1680, reusind - între altele - refacerea catedralei ortodoxe din Alba Iulia distrusa de turci.
Cu toate relatiile dificile cu noul principe, mitropolitul Sava obtinu permisia acestuia de a face o calatorie în Rusia pentru a cere ajutoare. Trecând prin Moldova, prin Iasi, apoi prin Polonia, la 31 Mai 1668 va fi primit de tar, de la care va obtine obiecte de cult si bani. A doua zi a depus la biroul ambasadorilor din Moscova un memoriu, care constituie un adevarat program crestin de lupta antiotomana : "Exista în partile acestea - scria în acest document - o mare multime de crestini pravoslavnici, sârbi, bulgari, români ; toti acestia asteapta sa fie de undeva navala a crestinilor împotriva blastamatului de turc, caci sunt în mare lipsa, nacaz si strâmtoare . . ."
La 29 Iunie 1668 a concelebrat în biserica Uspenia din Cremlin cu patriarhii Alexandriei, Antiohiei si Rusiei si cu multi ierarhi rusi, prezenti la Moscova pentru judecarea patriarhului Nifon, iar la 2 August, acelasi an, are o noua întrevedere cu tarul, obtinând pe lânga daruri si un hrisov care-l autoriza - pe el si pe urmasii lui la Alba Iulia - sa mearga dupa milostenie în Rusia la fiecare sapte ani. De Craciunul anului 1668 îl întâlnim printre credinciosii sai la Alba Iulia.
Dupa întoarcerea de la Moscova va urma o noua perioada tulbure, mai ales dupa decretul lui Apaffi din 20 Februarie 1669 prin care mitropolitul era supus superintendentului calvin Peter Kavasznai în toate actiunile bisericesti, decret care contine o serie de masuri vizând calvinizarea ortodocsilor români din Transilvania. De exemplu, trebuia sa aiba aprobarea superintendentului pentru convocarea Sinodului general al Mitropoliei, ca si pentru fiecare hirotonie de preot.
În 1670 reuseste o surprinzatoare calatorie în Muntenia, obtinând de la domnitorul Antonie Voda din Popesti si de la mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei o mare suma de bani - 6000 aspri anual - ca ajutor pentru Biserica Ortodoxa din Transilvania, care era "ca o corabie ce se leagana în mijlocul valurilor marii, lipsita de cele din urma mijloace, stând în mijlocul a tot felul de eretici, de felurite credinte si fiind hulita de ei din toate partile în felurite chipuri"
Dintre alte activitati ale acestei perioade retinem sfintirea bisericii mânastirii Moise din Maramures în anul 1672 si a bisericii din Vladeni-Brasov în 1674.
Evenimentul cel mai important însa ramâne convocarea unui Sinod la Alba Iulia, în 1675, vizând înlocuirea limbii slavone cu româna în cult si ridicarea nivelului vietii morale a credinciosilor, facând din mitropolitul Sava Brancovici - cum scria prof. Mircea Pacurariu - "primul Ierarh despre care stim ca a dat dispozitii în scris privind savârsirea slujbelor în româneste"
Hotarîrile soborului pot fi împartite în patru grupe : prima viza românizarea slujbelor si începea cu cuvintele urmatoare : "Cuvântul lui Dumnezeu sa se vesteasca în limba noastra rumaneste crestinilor în biserici si unde va trebui si va fi lipsa si care carti santu scrise si scoase pre limba rumaneasca sa se ceteasca si sa se învete în biserica crestinilor si între alte locuri unde va fi lipsa . . ." Preotilor il se cerea sa faca catehizarea copiiilor în biserica, masura precizata de asemenea pentru prima oara la noi în scris. A doua grupa a hotarîrilor privea disciplina clerului, prevazându-se pedepse pentru cei care nesocotesc canoanele bisericesti ; cea de-a treia se ocupa de superstitii, mai ales a celor legate de cultul mortilor, iar cea de a patra prevedea masuri pentru întarirea vietii religioase a credinciosilor : cercetarea bisericii în Duminici si sarbatori, învatarea rugaciunilor Tatal nostru si Crezul, precum si a celor 10 porunci ; împartasirea de patru ori pe an; respectarea preotilor ; aducerea copiilor la sfânta biserica etc.
Desi în anii urmatori a obtinut de la Apaffi câteva diplome favorabile clerului ortodox, în 1680 relatiile cu principele se strica din nou odata cu numirea noului superintendent Mihai Tóföi si a organizarii unui complot politic împotriva lui Apaffi, la care aderase si fratele sau, Gheorghe Brancovici.
La 2 Iunie 1680, din dispozitia lui Apaffi, se aduna la Alba Iulia un "Scaun de judecata" a mitropolitului, printre acuzatori aflându-se si câtiva protopopi filocalvini. Este acuzat de viata imorala, de neglijarea mânastirii si a tipografiei. Printr-o sentinta, data în maghiara (!!), este destituit, iar averea îi este confiscata, mai ales cartile si literele românesti ale tipografiei.
Cronicarul maghiar Mihail Cserei scria ca protopopul filocalvin Ioan Zoba a fost "mituit cu daruri de Apaffi" ca sa-l învinuiasca pe mitropolit de imoralitate si ca oamenii lui Apaffi au pradat averea mitropolitului, l-au silit sa plateasca 3000 de taleri - pentru procurarea carora a trimis în Tara Româneasca pe fratele sau Gheorghe - si dupa ce l-au arestat, desi era batrân si bolnav, a fost "scos din închisoare numai în camasa si batut cu biciul pâna ce s-au rupt si au cazut camasa de pe dânsul" ; iar cronicarul sas Andrei Gunesh relata ca "fiind întemnitat i s-au aplicat lovituri enorme încât, dupa putina vreme, si-a dat nefericitul suflet" Alta marturisire este aceea a lui Petru Maior care spune ca "în castelul de la Blaj al principelui Apaffi, din a carui porunca laudatul Sava fu batut de moarte, dupa aceea în biserica cea din Vint înaintea a tot norodul fu în chip de despreotire desfacut de vesmintele cele arhieresti, dupa aceea bagat din nou în temnita si de acolo scos în toata vinerea, fu batut cu toiage si asa pâna la moarte"
S-au facut încercari de a-l elibera din închisoare, fratele sau intervenind la Serban Cantacuzino si la Constantin Brâncoveanu. Din ratiuni politice Apafii l-a eliberat - nu se stie precis când - dar, distrus de batai, a murit la 24 Aprilie 1683. Fratele sau daruia, la 1 Mai 1683, bisericii din Vestem o Evanghelie cu însemnarea ca preotul sa pomeneasca la liturghie "pre raposatul Sava Brancovici, Mitropolitul Ardealului"
Samuil Micu scria ca "tot norodul si clerul românesc ca un lucru adevarat tine, cum de la cei batrâni au luat, ca Sava acesta toate întâmplarile acestea le-a patit pentru credinta, ca s-au împotrivit eresului calvinesc si l-a lepadat si n-a vreu a se uni cu acela"
Statornicia sa în credinta si lupta de-o viata pentru apararea Ortodoxiei, viata-i curata si moartea-i muceniceasca au determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 Februarie 1950 sa-l declare sfânt marturisitor. Canonizarea solemna, împreuna cu cea a lui Ilie Iorest, s-a facut în Catedrala ortodoxa din Alba Iulia la 21 Octombrie 1955. A urmat apoi alcatuirea slujbei pentru Mineiul pe Aprilie - data comemorarii fiind cea de 24 Aprilie - precum si Acatistul, unele biserici transilvanene având hramul Sfintii Ierarhi si Marturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici.

Pr. Dr. Cezar Vasiliu