S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

Între vrednici de pomenire Ierarhi ortodocsi ai Ardealului, la loc de cinste se află Ilie Iorest, dârz apărător al Ortodoxiei ardelene în fata încercărilor de calvinizare din partea Principilor reformati ai vremii.
Originar din Transilvania, a învătat carte la mânăstirea Putna, unde s'a călugărit sub numele de Iorest si unde a devenit ieromonah. Pe o psaltire în manuscris, aflată în această mânăstire, se găseste însemnarea "ieromonah Iorest, vleat 7133 (1625) nov. 3", mânăstirea unde va fi ales ca staret în anul 1637, cum reiese dintr'o altă însemnare pe manuscrisul Cronicii lui Simeon Metafrast, copiat de preotul Manuil din Suceava.
A ajuns, apoi, mitropolit al Ardealului, cu recomandarea domnitorului Vasile Lupu către Principele Gheorghe Rakoczy I al Transilvaniei, fiind hirotonit - conform traditiei - de mitropolitul Teofil al Ungro-Vlahiei, la 9 Noiembrie 1640 la Târgoviste.
Păstoria sa la Alba Iulia a avut loc în vremuri vitrege, când se întetea actiunea prozelitistă a Principelui calvin Gheorghe Rakoczy I si a superintendentului calvin Stefan Galeji. De exemplu, cu ocazia confirmării ca mitropolit al Transilvaniei i s'a fixat un program, în 24 de puncte, vizând calvinizarea, între care tipărirea Catehismului calvin sau traducerea si tipărirea în limba română a rugăciunilor si cântărilor calvinesti. Dar mitropolitul Iorest a rămas inflexibil în credinta Ortodoxă a strămosilor, întărit si de Sinodul de la Iasi din 1642, care aprobase mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă.
Nu se păstrează prea multe date despre păstoria sa la Alba Iulia. Stim că în 1641 a apărut lucrarea "Evanghelia cu învătătură", reproducere a celei traduse din slavonă de preotii Iane si Mihai din Scheii Brasovului si tipărită la Brasov de Coresi în anul 1581, în care el semna "Iorest arhimitropolitul". Desigur, ca alti ierarhi a hirotonit preoti, a sfintit biserici si a făcut vizite canonice în parohiile de sub jurisdictia sa din Transilvania, ca cele din Iunie 1641 la Făgăres si Brasov.
La 18 Februarie 1642, Dieta Transilvaniei se plângea că hirotoneste preoti dintre iobagii români de pe mosiile nobililor si cerea interzicerea acestui gen de hirotonii si revenirea preotilor la situatia initială de iobagi.
Interesant de notat că propaganda calvină îi cerea să îndepărteze din slujbe "bolboroseala slavonă" si să pună în loc rugăciuni si cântări în limba română - ceea ce la prima vedere ar fi fost extraordinar - dar ele trebuiau să cuprindă învătătura calvină, nu cea ortodoxă, si aceasta prin noua scoală calvină din Alba Iulia. Căpeteniile calvine ale vremii cereau noului mitropolit putin la început, pentru a-i cere apoi totul, adică învătătura calvină, cum mărturiseste unul dintre responsabilii calvini.
Văzând îndârjirea mitropolitului Iorest de a rămâne ortodox, el si păstoritii lui, conducerea calvină a Transilvaniei a hotărît înlăturarea sa. La aceasta a contribuit si înrăutătit raporturile dintre Vasile Lupu si Gheorghe Rakoczy I, căci domnitorul moldovean urmărea cucerirea Transilvaniei.
Acuzatiile împotriva lui Iorest le cunoastem dintr'o scrisoare a ierarhilor moldoveni către tarul Rusiei, datată 2 Iunie 1645, prin care-l recomandau pe mitropolitul transilvănean.
La începutul anului 1643, Principele calvin al Transilvaniei,Rakoczy I, la îndemnul superintendentului Galeji si a predicatorului curtii, Csulay, a convocat "un Sinod obstesc al tuturor protopopilor si pastorilor români de riturile sârbesc si grecesc" în vederea judecării mitropolitului învinuit de viată nedemnă pentru un slujitor al altarului. Cârmuitorii calvini n'au vrut să ia singuri măsuri împotriva mitropolitului si pentru a nu supăra pe domnitorii vecini, Matei Basarab si Vasile Lupu cu care Rakoczy spera, încă, în relatii de bună vecinătate, a recurs la tactica "împrumutului' a 1000 de taleri - sumă enormă pentru acel timp - si de a-l acuza prin unii din proprii săi protopopi, desigur din cei interesati material în actiunea de propagandă calvină. În plus, abilul Rakoczy nu putea să-l pedepsească pentru credinta ortodoxă, întrucât prin Legiuirile medievale transilvane "Aprobatae Constitutiones" era oprită discriminarea religioasă, pe când imoralitatea - absolut fictivă în cazul mitropolitului - putea fi pedepsită si de autoritatea civilă, cum recunoaste si istoricul A. Bunea, care nu l-a prezentat favorabil pe mitropolitul Iorest.
Adevăratele motive ale alungării sale din scaunul mitropolitan reiese si din lucrări posterioare. Astfel, Samuil Micu scrie că Ilie Iorest "pentru împotrivirea păstorească cu care s'a opus eresului (ereziei, n.n.) calvinesc si nu au voit a primi împărtăsania lui, la care Domnul tării îl silea, au fost lepădat din episcopat si ca să nu vază că pentru credintă pătimeste i-au scornit nume rău si i-au făcut pâră mincinoasă". Iar Gheorghe Sincai adaugă "Vezi cum se mestesugeau calvinii să tragă credinta si legea lor pe bietii români din Ardeal ! De aceea, lesne poti crede că pe mitropolitul Bălgradului (Alba Iulia) Elia Iorest . . . nu pentru bârfele ce se scriu în diplomatul (act, nn) acela s'au lepădat de vlădicie, ci pentru că n'au primit catehismul (calvinesc, nn) . . ."
Deci, prin 1643, mitropolitul Ilie Iorest a fost alungat din scaunul de la Alba Iulia, a fost aruncat în temnită, după ce, cu lanturi la mâini si la picioare, a fost dus în incinta Mitropoliei ortodoxe din cetate si, în fata bisericii, a fost dezbrăcat si bătut cu nuiele, iar Rakoczy l-a obligat, cu lanturi la mâini, să-i înfrumuseteze palatul crăiesc cu chipuri si podoabe zugrăvite.
După nouă luni de temnită grea a fost eliberat - deci în Noiembrie 1643 - pe cautiunea a 24 de garanti si a plecat la mânăstirea sa de metanie, la Putna, cum reiese din scrisoarea Ierarhilor moldoveni către tar, amintită mai sus. Stim, apoi, că în Iunie 1645 a plecat în Rusia să strângă bani pentru achitarea celor 1000 de taleri. Este, deci, probabil că a luat parte la Sinodul ierarhilor moldoveni, convocat de mitropolitul Varlaam, care a luat atitudine împotriva Catehismului calvin, tipărit la Prisac în 1643, si a aprobat replica lui Varlaam, "Răspuns la Catehismul calvinesc din 1645".
Ajuns la Moscova, a prezentat două scrisori - una a ierarhilor moldoveni, alta a lui Vasile Lupu -, declarând la biroul ambasadorilor că "a fost mitropolit de Alba Iulia si din cetatea aceasta l-au alungat ungurii pentru credinta ortodoxă si crestină si i-au făcut multe necazuri". A fost primit în audientă de tar, căruia i-a oferit părticele din moastele Sfântului Dumitru de la Tesalonic, primind în schimb daruri si bani. După o sedere de câteva luni la Moscova, s'a întors la Putna, după ce a vizitat bisericile Kremlinului, lavra Sfântul Serghei de Radonej si Kievul, unde păstorea mitropolitul român Petru Movilă (1633-1646).
La Putna, a rămas până la moarte, survenită la 12 Martie 1678, cum aflăm dintr'o însemnare pe un Minei din Ianuarie al mânăstirii. A fost înmormântat pe latura de sud a mânăstirii Putna, unde s'au descoperit mai multe morminte arhieresti, dormindu-sii somnul de veci alături de Marele Stefan.
Neobosit apărător al Ortodoxiei în Transilvania, promotor al unitătii românesti prin legăturile cu Moldova si al celei panortodoxe, prin legăturile cu Rusia provoslavnică, mitropolitul Ilie Iorest a fost cinstit de Biserica noastră ca sfânt mărturisitor la 24 Aprilie, împreună cu alt ierarh ardelean, Sava Brancovici, fiind declarat sfânt în 1950. Canonizarea oficială a avut loc la Alba Iulia la 21 Octombrie 1955, când s'a alcătuit slujba si sinaxarul, iar mai târziu si acatistul.