Sf. Chiril al Ierusalimului 1997

Buletinul "Calea de lumină"
AN IV, nr. 35, MARTIE 1997

S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

Sfântul Chiril al Ierusalimului
(313 - 386)

Între Părintii Bisericii care s'au distins în secolul al IV-lea se numără si Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386), prăznuit la 18 Martie.
Sfântul Chiril al Ierusalimului s'a născut la Ierusalim în 313. A intrat de timpuriu în monahism si s'a dedicat studierii Sfintei Scripturi. În acest an, în postul Sfintelor Pasti, Sfântul Chiril a rostit de la amvon catehezele care aveau să-i aducă celebritatea.
Viata Sfântului Chiril al Ierusalimului a fost o viată agitată, mai ales după alegerea sa ca episcop pentru Cetatea Sfântă în 348 si aceasta datorită apărării de către el a doctrinei niceene.
Sfântul Chiril va lua parte la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381, alături de ierarhi cunoscuti ca Meletie al Antiohiei, Sfântul Gheorghe de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nissa sau Terentius al Tomisului. Acest mare Sinod al Bisericii crestine a confirmat consubstantialitatea si deosebirile dintre cele trei persoane divine, pentru a combate pnevmatomahi (luptători împotriva Duhului Sfânt), precum si întruparea desăvârsită a Cuvântului, a Fiului lui Dumnezeu făcut om, pentru a combate pe apolinaristi. Reamintim că pnevmatomahii, condusi de Macedonie, negau deplina dumnezeire a Sfântului Duh, afirmând că acesta este o creatură a Fiului, iar apolinaristii, adepti ai lui Apolinarie, negau existenta sufletului rational (sau spiritual) în persoana lui Cristos, acesta fiind înlocuit cu Cuvântul.
Sinodalii din 381, prezidati de Sfântul Grigorie de Nazianz, au adăugat încă 5 articole la Simbolul de credintă, care se va numi Simbolul niceo-constantinopolitean, articole care stabilesc învătătura Bisericii despre Sfântul Duh, care este "Domnul de viată făcătorul, care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si mărit, care a grăit prin prooroci".
Simbolul credintei din 381 va deveni crezul clasic, ecumenic al Bisericii crestine. El va intra în Sfânta Liturghie si va fi confirmat de toate Sinoadele ecumenice ulterioare sub denumirea de Crezul niceo-constantinopolitan. Trebuie să mai remarcăm faptul că la baza Simbolului niceo-constantinopolitan stă Simbolul si Crezul Bisericii din Ierusalim, pe care Sfântul Chiril îl exprimă pe larg în catehezele sale, folosind un vast material biblic.
După o viată închinată apărării Ortodoxiei, Sfântul Chiril al Ierusalimului a adormit în Domnul la 18 Martie 386, în vârstă de 73 de ani, fiind canonizat imediat de către Biserică.

Opera Sfântului Chiril al Ierusalimului nu este prea întinsă si cuprinde cunoscutele cateheze, o scrisoare către împăratul Constantin, o omilie la pericopa paraliticului din Vitezda.

Catehezele sunt în număr de 23. Primele 18 se adresează catehumenilor si au fost tinute în postul Sfintelor Pasti din anul 348. Primele patru tratează despre botez, pocăintă, păcat si credintă, iar celelalte explică Simbolul apostolic. Ultimile cinci, numite si mistologice, au fost tinute în noaptea Pastelui din 348 si tratează tainele sau misterele pe care au să le primească cei de curând luminati prin taina botezului. Astfel, catehezele numărul 18-20 explică simbolul botezului, cateheza 21 pe cel al mirungerii, cateheza 22 pe acela al Sfintei Euharistii sau Împărtăsania, formând un compendiu de teologie sacramentală, iar cateheza 23 explică simbolul Sfintei Liturghii.

Doctrina Sfântului Chiril al Ierusalimului este pur ortodoxă. El socoteste pe Mântuitorul Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat, Dumneze din Dumnezeu. El vorbeste credinciosilor în mod simplu si direct despre Dumnezu si atributele Sale (Cateheza IV, 4-5), despre Hristos si întruparea Sa (cateheza IV, 7, 9, 11), despre superioritatea lui Hristos asupra îngerilor (cateheza VI, 6 si VII, 8), despre nasterea si dumnezeirea Sa, precum si despre mântuire (cateheza XIII, 2, 6, 33).

Sfântul Chiril vorbeste, de asemeni, despre lucrarea Sfântului Duh în lume, prin har si Sfinte Taine, lucrare care se numeste sfintire, despre învierea mortilor si despre caracteristicile Bisericii Universale.

Botezul, prima taină de initiere, a primit o importantă misionară si educativă deosebită după anul 313, organizându-se de către Biserică pregătirea candidatilor la botez (catehumenii), asa cum reiese din catehezele mistagogice numărul unu si doi. Sfântul Chiril subliniază ideea că botezul este apa mântuirii, fiind în acelasi timp, mormânt si maică, moarte si nastere, prin imitarea si participarea tainică la moarte si învierea Domnului.

Mirungerea este a doua taină de initiere si este deosebit de importantă pentru Sfântul Chiril care merge atât de departe în afirmarea completării botezului prin mirungere, încât declară că de-abia prin mirungere cel botezat se numeste crestin.
Sfîntul Chiril nu face distinctie între calitatea de membru al Bisericii sau crestin si aceea de om deplin unit cu Hristos, lucru realizat prin taina ungerii cu Sfântul Mir.

Sfânta Euharistie, taină instituită de însăsi Mântuitorul prin rugăciunea de multumire si gestul de binecuvântare a pâinii si a vinului la ultima Cină a Apostolilor (Lc. XXII, 19-20), taină în care Biserica actualizează în mod sacramental opera Sa răscumpărătoare, concentrată în jertfa si Învierea Sa din morti (Mt. XXVI, 26), reprezintă centrul doctrinei Sfântului Chiril al Ierusalimului.

Realitatea trupului Domnului este subliniată în mod continuu. Adevărul prefacerii euharistice a pâinii si vinului în real trupul si sângele Mântuitorului este explicată de autor prin minunea din Cana Galileei.
Relativ la comuniunea noastră cu trupul si sângele lui Hristos, Sfântul Chiril spune următoarele : "Pâinea care se vede nu este pâine, chiar dacă este sensibilă la gust, ci este trupul lui Hristos ; vinul care se vede nu este vin, chiar dacă asa pare după gust, ci este sângele lui Hristos" (cateheza IV misttagogică). Pentru autor, Sfânta Euharistie este "cupa mântuirii", pâinea "supra-fiintă" prin care devenim părtasi ai firii dumnezeiesti (Idem).

În concluzie putem spune că sfântul Chiril al Ierusalimului a fost un teolog popular si simplu, ce a vorbit direct credinciosilor care l-au iubit si respectat, subliniind faptul că obiectul instructiei catehitice îl formează nu numai doctrina, ci si sfintele taine.
Pentru viata sa curată, pentru puritatea doctrinei si pentru lupta continuă împotriva ereziilor, Biserica crestină l-a canonizat, prăznuindu-l la 18 Martie, data nasterii lui în ceruri.

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu