În vara anului 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române trecea în rândul sfintilor săi pe Cuviosul Daniil Sihastru, sfetnicul Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt.
Sfântul Cuvios Daniil s'a născut într'o familie de oameni săraci de pe mosia Mânăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuti, la începutul secolului al XV-lea, si s'a numit din botez, Dumitru. Atras de frumusetea vietii monahale, la numai 16 ani devine călugăr, luând numele de David. Iubea postul, linistea si rugăciunea si se hrănea numai cu legume si ierburi. După câtva ani de viată aspră este hirotonit preot între monahi, devenind, deci, ieromonah.
Pentru viata sa sfântă, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni, multi bolnavi vindecându-se la rugăciunile sale stăruitoare.
Înainte de anul 1450, cu binecuvântarea Episcopului de Rădăuti, s'a retras la mânăstirea Sfântul Lavrentie, dar si acolo era căutat de credinciosi precum si de cei bolnavi de duhuri necurate. Apoi, s'a simtit chemat de Duhul Sfânt la viata pusnicească, devenind schimonah - sihastru între călugări-, si primind numele de Daniil. S'a retras în adâncul codrilor, pe valea pârâului Secu-Neamt, unde a trăit 14 ani, apoi în nordul Moldovei, aproape de sihăstria Putna. Si-a făcut mai întâi o colibă de lemn pe valea pârâului Vitelul, apoi si-a săpat cu dalta o chilie mică în stâncă, unde a vietuit peste 20 de ani.
În 1451, la moartea domnitorului Moldovei, Bogdan, fiul său Stefan - viitorul Stefan cel Mare - scăpat cu greu din mare primejdie, a cerut sfatul bătrânului sihastru Daniil, care i-a proorocit că va fi domn al Moldovei. Din 1457 - când Stefan devine Domn - Daniil i-a fost sfetnic apropiat. Deseori domnul venea în chilia lui, se mărturisea si primea sfat. Daniil a fost cel care l-a sfătuit ca după fiecare luptă victorioasă să ridice câte un lăcas de cult, ajungând la 46. Astfel, ascultându-l pe Daniil, Stefan cel Mare a zidit în 1466 mânăstirea Putna, sfintită în 1470.
După 1470, Cuviosul Daniil s'a retras în codrii seculari din jurul mânăstirii Voronet, unde vietuiau peste 50 de călugări. Daniil si-a construit o chilie deasupra pesterii Soimul, unde a vietuit multi ani.
În 1476, pierzând lupta cu turcii de la Războieni, Stefan a cerut sfatul lui Daniil, dacă să închine sau nu tara otomanilor. Cuviosul l-a sfătuit să reia lupta si, după biruintă, să zidească o mânăstire închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Este vorba de mânăstirea Voronet, sfintită în 1488. Aici bătrânul de peste 80 de ani devine staret.
În 1477, la moartea mitropolitului Teoctist, Stefan l-a vrut pe scaunul mitropolitan, dar Daniil a refuzat, întorcându-se în chilia lui.
Daniil a trăit până în 1496, fiind cinstit de popor ca sfânt si făcător de minuni, fiind îngropat în pronaosul bisericii Voronet. Obstea acestei mânăstiri, împreună cu mitropolitul Grigorie Rosca, ucenicul său, au dat acestei mânăstiri si al doilea hram, "Sfântul Daniil cel Nou".
La începutul secolului al XVII-lea, călugării de la Voronet au scos sfintele sale moaste si le-au adus în biserica mânăstirii, dar în 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupatie austriacă, moastele Sfântului Danil au fost asezate din nou în mormântul initial, unde se păstrează până astăzi.
Biserica noastră prăznuieste pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul la 18 Decembrie.