S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

In fiecare an, la 15 August Biserica crestină - ortodoxă si catolică - sărbătoreste Adormirea Maicii Domnului. Este unul din cele patru praznice închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu, celelalte fiind : nasterea Maicii Domnului (8 Septembrie), Intrarea în biserică (21 Noiembrie) si Buna Vestire (25 Martie).
Cele patru Sf. Evanghelii nu dau prea multe amănunte despre viata Sf. Fecioare Maria. Este fiica lui Ioachim si a Anei - cum scrie Evanghelia apocrifă a lui Iacob - care au consacrat-o servi-ciului religios din templu. De loc din Nazaretul Galileii (Lc. 1, 26-27), logodită cu Iosif, acesta din urmă a avut o paternitate legală asupra lui Iisus, nu si una fizică (Lc. 3, 23 ; In. 6, 24). Ingerul Gavril i-a adus vestea nasterii minunate a lui Iisus (Lc. 1, 26-38), fiind salutată de Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul (Lc. 1, 42-45).
După nasterea Mântuitorului în Bethleemul Iu-deii (Lc. 2, 4-16) a fost alături de Acesta în toate marile momente ale vietii si activitătii Sale : tăierea-împrejur, prezentarea la templu, fuga în Egipt, predica din templu, minunea din Cana Galileii, apoi în timpul Patimilor, după care este încredintat Apostolului Ioan (In. 19, 25). După Inăltarea Domnului (FA 1, 14), Sf. Fecioară face parte din cercul apostolic. Ea se află cu ucenicii la rugăciuni si la frângerea pâinii ; de asemenea, este prezentă la minunea Pogorârii Sf. Duh asupra Sf. Apostoli, la Rusalii sau Cinzecime, când s'a întemeiat Biserica crestină. După Rusalii, Sf. Scriptură nu mai aminteste nimic despre viata Sf. Fecioare Maria.
Dar, din traditie, stim că Maica Domnului a fost inima tinerei comunităti crestine, vorbind deseori credinciosilor despre Fiul ei, despre copilăria Lui, despre locurile pe unde trecuse Iisus în timpul vietii Sale pământesti. Cartea "Petrecerea Prea Sfintei Fecioare", atribuită lui Meliton de Sardes, mentionează că, la trecerea ei din această viată, Apostolii au dus trupul spre îngropare în valea lui Iosaphat, dar aici, în fata mormântului, a fost înăltată la cer. Traditia crestină mentionează că Toma n'a fost prezent la înmormântarea Sf.. Fecioare, ci a ajuns abea a treia zi. Dorind să-i mai vadă o dată fata, a rugat pe ceilalti Apostoli să deschidă mormântul. Atunci a văzut că trupul ei nu se mai află în mormânt, doar un parfum ceresc se ridica din locul unde fusese pus ; Dumnezeu făcuse încă o minune - înainte de obsteasca înviere - trupul Sfintei Fecioare fusese ridicat la cer.
Proorocul David vede pe Fiul Tatălui pe tron de domnie, plin de frumusete si îmbrăcat întru pu-tere Iar alături, în vesminte strălucitoare tesute cu aur, stă Maica Domnului, "Impărăteasa, Mireasa Ta, Dumnezeule, stă la dreapta Ta, împo-dobită cu aur de Ofir" (Ps. 45, 9).
Când viteaza Iudith a scăpat poporul lui Israel din asediul ostilor asiriene, înaintea ei a iesit arhereul si conducătorii poporului, bătrâni si tineri, lăudându-i faptele curajoase (Iudit 15, 11).
Iudit este figura proorocită a Sf. Fecioare Maria. Primirea Sf. Fecioare în ceruri întrece strălucirea pământească. Nu un arhiereu oarecare, ci marele Arhieru, Hristos, a întâmpinat-o. Pe cea mai binecuvântată dintre femei, Fiul Domnului a ridicat-o mai presus de ostile îngeresti si decât toată făptura ca să domnească alături de El în veci. Acolo sălăsluieste Maica Domnului, în plină strălucire a dumnezeirii măriri.
Intre sfinti, Fecioara Maria ocupă locul cel mai de cinste, fiind mai presus decât toate puterile îngeresti si atingând cea mai înaltă treaptă a desăvârsirii omenesti.
Cinstirea deosebită pe care Biserica Ortodoxă - ca si cea Catolică - o acordă Sf. Fecioare Maria se bazează pe prerogativele speciale sau elementele mariologiei crestine, adică ale stiintei despre Sf. Fecioară Maria, si anume, aiparthenia sau învătătura despre pururea fecioria Maicii Domnului ; învătătura despre Sf. Fecioară, Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu - definită la Si-nodul III ecumenic de la Efes din anul 431 ; învătătura despre curătenia absolută, trupească si sufletească, ca si despre lipsa de păcate personale a Sf. Fecioare si în sfârsit, preacinstirea Maicii Domnului sau hiperdulia, depăsind pe toti sfintii.
In Biserica apuseană, cultul Maicii Domnului ia amploare începând cu episcopul Epifanie de Salamina. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este mentionată de Grigore de Tours (+594), iar sub Papa Grigorie cel Mare (+604) sărbătoarea este comemorată la Roma la 15 August. Apoi Papa Sergiu I (+701) prescrie rugăciuni pentru sărbătorile mariale.
In Biserica răsăriteană, numerosi părinti si scriitori bisericesti i-au consacrat tratate, studii, omilii si imne. Amintim, dintre acestia, pe Sf. Ioan Da-maschin, Gherman al Constantinopolului, Modest al Ierusalimului, Andrei al Cretei sau Teodor Studitul.
In "Omilie la Adormirea Maicii Domnului", Sf. Ioan Damaschin o numeste "templul Cuvântului". Sfântă mai presus decât toti sfintii "mai cinstită si mai preamărită decât serafimii", Sf. Fecioară Maria este apărătoarea, mijlocitoarea si ajutătoarea credinciosilor la tronul lui Dumnezeu si Fiul Său : "Tu esti rugătoarea cea mai fierbinte către Fiul Tău si Dumnezeul nostru, căci rugăciunile Maicii mult pot spre îmblânzirea Stăpânului". In acest rol este invocată la Sf. Liturghie, cântată în imnologie si reprezentată în iconografie.
Biserica Ortodoxă n'a acceptat cele două dogme mariologice promulgate de magisteriul romano-catolic pe temeiul pietătii mariale din biserica apuseană. Zămislirea imaculată a Fecioarei (1854) si înăltarea cu trupul (1950), considerând că ele strică raportul dintr Iisus Hristos si iconomia mântuirii, dintre om si întruparea lui Iisus. Indumnezeirea ei este rodul Intrupării Cuvântului, care este unica sursă a nestricăciunii. Inăltarea cu trupul la cer a Sf. Fecioare - de care însă vorbeste traditia ortodoxă - poate avea sensul de glorificare a firii omenesti, dar ea nu anulează rolul de unic mijlocitor si răscumpărător al lui Iisus Hristos, căci Hristos este cel ce îi înaltă trupul la cer. Evlavia ortodoxă păstrează chipul Sf. Fecioare ne-prihănite si pururea mijlocitoare pentru umanitate.
Troparul praznicului "Intru nastere, fecioria ai păzit ; întru adormire, lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare" cuprinde - în formă antitetică - acea credinta conform căreia moartea, de la Invierea lui Hristos, nu este decât adormire. După Iisus Mântuitorul, Sf. Fecioară Maria devine pârghia vietii vesnice si a învierii tuturor, cum precizează troparul "mutatu-te-ai la viată, fiind maica Vietii".
Pe drumul Golgotei se află si azi o capelă numita "biserica suspinului" ; acolo unde - spune traditia - Fecioara Maria l-a îmbrătisat ultima oară pe Fiul ce-si purta crucea spre locul răstignirii. A fost cel mai adânc suspin al umanitătii, eternizat pentru noi în duritatea pietrei. Biserica suspinului este inima Preacuratei, rănită de sabia durerii pentru Fiul său. Dar în aceeasi sfântă biserică îsi au un duios ecou suspinele tuturor timpurilor, deoarece "întru adormire, lumea nu o ai părăsit" - cum glăsuiste troparul.
In rugăciunile Bisericii Ortodoxe, Sf. Fecioară Maria este numită Maica Domnului, dar si maica noastră, si aceasta nu degeaba. Preacurata îsi arată de-a pururi dragostea ce-o revarsă asupra noastră, durerea ce-o simte la durerile noastre, ajutorul ce ni-l acordă când cădem în fata icoanei sale sfinte si-i implorăm spijinul.
Unii pictori bisericesti i-au zugrăvit icoana cu o aparentă anomalie : Sf. Fecioară are trei mâini, cu două tine Pruncul - ca orice mamă - si a treia este liberă. Această mână liberă este pentru noi, fiii săi de suflet, este mâna care ne mângâie în dureri si suferinte, care usucă lacrimile mamei ce si-a pierdut pruncul, care adună roua rugăciunilor sincere către Hristos, Fiul său.
Iconografia ortodoxă a reprezentat dintotdeauna pe Sf. Fecioară dimpreună cu Domnul Iisus Hristos si niciodată fără El. Cele mai multe dintre icoanele ortodoxe au Pruncul pictat cu fata lipită de cea a Sf. Fecioare, simbolizând uniunea dintre firea divină si firea umană din persoana Mântuitorului. Iată adânca teologie a icoanelor ortodoxe.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului ne face să medităm adânc, în mijlocul dificultătilor trecătoarei noastre vieti pământesti, la sensul acesteia, stiind că acolo sus, lângă Tronul ceresc, cea mai sfântă dintre mame mijloceste la Cel Atotputenic mântuirea noastră.