S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

La 27 Septembrie a.c., se împlinesc 280 de ani de la moartea martirica a Mitropolitului Antim Ivireanul.
Sfântul Antim Ivireanul s'a nascut la 1650 în Georgia, sau Iviria, numindu-se din botez Andrei. A cazut de tânar rob la turci si, dupa eliberare, a trait ca monah pe lânga Patriarhia Ecumenica, învatând carte si arta sculpturii în lemn, a picturii, broderiei si caligrafiei.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu l-a adus în Muntenia în 1690, în scopul realizarii planurilor sale culturale. Aici a învatat limba româna si a început opera de tipograf, ca ucenic al lui Mitrofan, fost episcop de Husi.
În 1691 ia conducerea tipografiei bucurestene, prima carte tiparita fiind "Învataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon". Au urmat "Slujba Sfintei Paraschiva si a Sfântului Grigore Decapolitul" (1692) si "Psaltirea româneasca" (1694).
Între 1696 si 1704 este egumen la Snagov, unde - în primii cinci ani - va tiparii 15 lucrari : sapte în greceste, cinci în româna, una în slavona, una în slovo-româna si una în greco-araba. Dintre cele românesti amintim : "Evanghelia" (1697), "Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu" (1698), "Învataturi crestinesti" (1700), "Floarea darurilor" (1701), cunoscuta pentru continutul ei moralizator etc. Si-a creat ucenici, cei mai importanti fiind Mihail Stefan si Gheorghe Radovici.
Cea mai fecunda perioada ca tipograf o are la Bucuresti între anii 1701-1705, imprimând tot 15 carti: doua în româna - "Noul Testament" (dupa editia de la Alba Iulia din 1648) si "Acatistul Maicii Domnului" (1703) - una în slavo-româna, una în greco-araba si 11 în greceste.

EPISCOP AL RÂMNICULUI. În 1705, egumenul Antim de Snagov este ales Episcop de Râmnic, fiind hirotonit de Mitroplitul Teodosie al Ungrovlahiei. Aici si-a dovedit aceleasi bune calitati organizatorice si culturale, înfiintând prima tipografie din oras si tiparind - în numai trei ani - noua carti : trei în greceste, trei în slavo-româna si trei românesti, prin care începe seria tipariturilor românesti menite sa duca la triumful definitiv al limbii române în biserica. Amintim "Evhologhion" sau "Molitvelnic" (1706) în doua volume, primul un "Liturghier" - întâiul tiparit în Muntenia - iar al doilea un "Molitvelnic" sau carte de rugaciuni. Tot la Râmnic s'a îngrijit de sporirea bunurilor Episcopiei si la restaurarea mânastirilor Cozia si Govora.

MITROPOLIT AL UNGROVLAHIEI. În anul 1708 este ales Mitropolit al Ungrovalahiei în locul lui Teodosie, pastrându-se frumoasa cuvântare de înscaunare în care se angaja sa-l slujeasca pe Dumnezeu cu daruire iar pe credinciosi cu jertfelnicie.
A mutat tipografia de la Râmnic la Târgoviste, tiparind 18 carti, dintre care 11 românesti, cea mai importanta fiind "Capete de porunca" (1714), precizând principalele îndatoriri ale preotilor. Ultima carte tiparita la mânastirea Antim, în 1716, "Istoria lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul", urca la 63 cartile tiparite de el într'un sfert de veac - dintre care 22 în româneste - fiind alaturi de Coresi, cel mai de seama tipograf din cultura veche româneasca. Patrunderea limbii române în biserica a necesitat timp. Primele încercari facute de Coresi, urmat de Mitropolitul Stefan, care tipareste în româneste rânduielile tipiconale, de Mitropolitul Teodosie, care introduce lecturile biblice în româneste si, în sfârsit, de Antim pentru textul slujbei preotului si cântarea. În plus, Antim a tiparit în româneste Liturghierul si Molitvelnicul, prin care "datina straina a primit o lovitura de moarte" - cum scria Nicolae Iorga.

ANTIM-CTITOR. Între 1713 si 1715 a zidit mânastirea cu hramul Tuturor Sfintilor din Bucuresti, cunoscuta ca mânastirea Antim, dupa planurile sale. Biserica a fost împodobita în exterior si în interior, dotata cu odoare, carti si obiecte de cult si având chilii pentru calugari. A înzestrat-o cu mosii si alte venituri, din cheltuiala proprie, pentru monahi dar si pentru saraci, cum reiese din Testamentul sau, un model de opera sociala a Bisericii.

SPRIJINITOR AL BISERICII ORTODOXE. Nu si-a uitat neamul din care s'a nascut si a donat la Tbilisi o tipografie cu caractere georgiene, trimitând acolo pe cel mai important ucenic al sau, Mihail Stefan. De asemenea, a pus bazele primei tipografii cu caractere arabe instalata la Alep, în 1706. Pentru credinciosii greci din Patriarhiile Constantinopolului, Alexandriei si Ierusalimului a tiparit numeroase carti de slujba si teologice în greceste.
Mitropolitul Antim s'a îngrijit si de credinciosii din Ardeal, tiparind lucrarea intitulata "Lumina", pentru combaterea prozelitismului catolic al vremii si a trimis la Alba Iulia pe Mihail Stefan, care a tiparit aici o "Bucoavna" (Abecedar) si un "Chiriacodromion", ambele în 1699.

ANTIM-PATRIOT. Pe lânga interesele Bisericii, Mitropolitul Antim s'a dovedit si un patriot iluminat. El a aparat drepturile sale, ca Mitropolit al Ungrovlahiei, asupra mânastirilor închinate Sfântului Mormânt, conduse de calugari greci, care nu mai pomeneau la slujbe pe mitropolitul locului. În plus, a luptat împotriva opresiunii turcesti, militând pentru apropierea de Rusia lui Petru cel Mare. Când Constantin Brâncoveanu a vrut sa-l înlature din scaunul mitropolitan, el s'a aparat în scris - în doua rânduri în 1712 -, ramânând ca ierarh pâna la moartea mertirica a lui Brâncoveanu (1714) si sub Stefan Cantacuzino (1714-1715).

MOARTEA MARTIRICa. Un destin tragic a unit pe domnitorul Constantin Brâncoveanu cu Mitropolitul Antim - martiriul. Dupa ce pe tronul muntean a ajuns, în Decembrie 1715, Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot, au început zile negre pentru Antim. În 1716, cu ocazia razboiului ruso-austriac, domnul - impus de turci - a parasit Capitala, plecând spre Dunare. La 18 August 1716, dupa o discutie aprinsa, la Calugareni, Antim s'a întors la Bucuresti, la credinciosii sai. Aici a continuat lupta pentru înlaturarea fanariotului, alegând domn pe Patrascu Brezoianu. Reîntoarcerea lui Nicolae Mavrocordat pe tron, în Septembrie 1716, a însemnat si pedepsirea lui. Mai întâi pe linie bisericeasca, domnitorul cerând Patriarhiei Ecumenice caterisirea. Aceasta sentinta injusta a fost corectata, la cererea Patriarhiei Române, de catre Patriarhul Athenagoras I, abia la 8 Martie 1966. A urmat exilul, spre Sinai, unde - din nefericire - n'a mai ajuns. Pe drum a fost ucis de turci prin înecare în râul Tingea, lânga Adrianopol ; era 27 Septembrie 1716, data la care a intrat în calendarul Bisericii noastre. Asa a sfârsit Mitropolitul Antim Ivireanul, martirizat de turci, ca si marele sau binefacator, domnitorul martir Constantin Brâncoveanu.

În concluzie, putem spune ca Mitropolitul-martir Antim Ivireanul, desi nascut pe alte meleaguri, s'a identificat cu poporul pe care l-a slujit, pentru care a tiparit atâtea carti, contribuind la desavârsirea procesului de românizare al slujbelor bisericesti.
Ca pastor de suflete - Episcop si Mitropolit - a slujit lui Dumnezeu si credinciosilor prin pilda vietii, prin îndemnurile spiritual-morale si, mai ales, prin Testamentul sau, prin care a lasat întreaga sa avere pentru opere de caritate.
Patriot luminat si aparator al crestinilor din Patriarhiile rasaritene, Mitropolitul Antim a platit cu viata îndrazneala de a se fi ridicat împotriva turcilor si a primului domn fanariot.
Toate aceste considerente au determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sa-l canonizeze, alaturi de alte personalitati religioase românesti, în vara anului 1992.