Buletinul "Calea de lumina"
AN III, nr. 23, MARTIE 1996

S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

SFÂNTUL CUVIOS GHERMAN DIN DOBROGEA
( 29 Februarie )

De la începuturile vietii crestine, cuvântul Domnului s'a vestit prin alesii Sai în diferite chipuri : prin martirii care au urmat, prin moartea lor muceniceasca, pe Mântuitorul Iisus Hristos ; prin marturisitori, care au marturisit credinta în Învierea Domnului, suferind chinuri, primejdii si chiar moartea ; prin Ierarhi, care au stralucit prin întelepciune în propovaduirea dreptei credinte si prin cuviosi, cei ce au biruit lupta cu ispita, cu slabiciunea firii, cu pacatul, staruind neîncetat în practicarea virtutilor, în credinta, nadejde si dragoste.
Istoria crestinismului românesc ofera stralucite exemple de cuviosi si traitori ai evlaviei crestine. Din rândul rândul acestora s'a ridicat si Cuviosul Gherman din Dobrogea (Dacia pontica) de la sfârsitul secolului al IV-lea, prieten si sfatuitor al Sfântului Ioan Casian, pe care Biserica Ortodoxa Româna l-a canonizat în Iunie 1992, cu data de pomenire la 29 Februarie (28 Februarie în anii nebisecti).
Sfântul Cuvios Gherman s'a nascut din parinti straromâni spre anul 368, în aceeasi localitate cu cea a Sfântului Ioan Casian, în partile Casimcei din nordul Dobrogei, ai caror stramosi au putut fi botezati în credinta crestina chiar de Sfântul Andrei sau de ucenicii acestuia.
A studiat împreuna cu Sfântul Ioan Casian, s'au împrietenit si au ramas legati sufleteste toata viata. Este de presupus ca au urmat apoi studii mai înalte în vreuna din cetatile Imperiului Bizantin. Împreuna au fost ostasi si împreuna au intrat în monahism în vreuna din mânastirile de atunci ale Dobrogei natale, cum scrie Sfântul Epifaniu (Contra ereziilor, III, 1, 70).
Din dorinta de desavârsire, cei doi prieteni - Gherman si Casian - au pornit în cautarea de modele vii de sfintenie. Astfel s'au stabilit un timp într'o mânastire din apropierea Bethleemului, în Palestina, nu departe de pestera unde se nascuse Mântuitorul. Aveau atunci în jur de 20 de ani.
Contactul Palestinei cu Egiptul a nascut dorinta fierbinte a celor doi monahi dobrogeni de a vizita Egiptul, patria clasica a vietii monahale. În 385, Gherman si Casian plecara în Egipt, unde ramasera sapte ani. Dupa o reîntoarcere la Bethleem, ei au revenit în Egipt, unde au mai stat câtiva ani, si au vizitat pe cei mai îmbunatatiti dintre anahoreti : Clairemon, Iosef, Nesteros, Piram, Abraam, Moise, Pafnutie, Apolon etc. De la ei au învatat caile desavârsirii si virtutile cele înalte. S'au deprins cu rugaciunea neîncetata, în smerenie si'n ascultare, ajungând vestiti pintre parintii pustiei si înaintând pâna la înaltele piscuri ale întelepciunii si sfinteniei. Dar ei ardeau dupa linistea locurilor natale, unde se nascusera si deprinsesera tainele trairii crestine autentice.
Dupa ce si-au umplut sufletele de frumusetea vietii pustnicesti si si-au întarit puterile în masura de a fi folositori si altora, cei doi au hotarît sa revina în Europa. Plecând din Egipt, s'au oprit mai întâi la Constantinopol, unde era patriarh Sfântul Ioan Gura de Aur. Acesta l-a hirotonit pe Gherman preot si pe Sfântul Ioan Casian diacon, în jurul anului 400. Cei doi au aparat prestigiul si nevinovatia marelui Ierarh constantinopolitan persecutat de mai marii vremii si exilat pentru ca el chema la o viata crestina mai adevarata. Astfel, în anul 403, Sfântul Gherman participa la sinodul de la Stejar, ca aparator al Sfântului Ioan Gura de Aur, iar în ajul 405, Casian si Gherman merg la Roma, unde prezinta Papei Inocentiu I rugamintea clerului si credinciosilor din Constantinopol de a ajuta pe Sfântul Ioan Gura de Aur, care fusese exilat pentru a doua oara. La Roma ei s'au împrietenit cu diaconul Leon, viitorul Papa Leon I, care va ruga pe Sfântul Ioan Casian sa scrie tratatul despre Întruparea Domnului.
Despre Casian stim ca a plecat la Marsilia unde a întemeiat doua mânastiri în jurul anului 415 si a activat aici pâna la moarte, în anul 435. În schimb, nu avem stiri sigure despre Sfântul Gherman. Se presupune ca s'a întors în Dobrogea natala, ajutând la propovaduirea credintei crestine.
Sfântul Ioan Casian a scris mult despre prietenul sau Gherman numindul «Sfântul Parinte Gherman», în cartea sa «Convorbiri cu parintii din pustie». Tot Casian ne-a pastrat, în scrierele sale, cuvinte duhovnicesti ale Sfântului Gherman, care - de atunci si pâna astazi - hranesc sufletele cautatorilor lui Dumnezeu.
Model de viata curata si de nevoitor în post si rugaciune, chip de mare dascal în tainele desavârsirii crestine, Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea ramâne o personalitate a perioadei de început a crestinismului românesc. A trecut la Domnul în 405-415, înaintea Sfântul Ioan Casian.
Troparul, alcatuit în cinstea sa, glasuieste :
«Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugaciuni si post te-ai nevoit Cuviosule Parinte Gherasim ; împreuna cu Sfântul Ioan Casian din pamântul Dobrogei odraslind ; si curgerile harului preotesc, cu rugaciunile lui Ioan cel cu Gura de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogatie si daruri duhovnicesti din Tara Sfânta, prin osârdie ai agonisit si prin aceasta pre multi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta, Parinte al Dobrogei, roaga pe Hristos, Dumnezeu, sa mântuiasca sufletele noastre.

Parintele Cezar

2btn_back.jpg (7358 bytes)