S I N A X A R (din Vietile Sfintilor)

ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

Sarbatorile (lat. dies servatoria) sunt anumite zile din cursul anului bisericesc închinate adorarii lui Dumnezeu, cinstirii unor sfinti sau amintirii unor fapte din istoria mântuirii. Cele mai importante sunt praznicile împaratesti sau serbarile domnesti, dedicate preamaririi lui Dumnezeu si anume :
1. Învierea Domnului sau Pastile, cea mai veche si cea mai de seama sarbatoare crestina ;
2. Înaltarea la cer a Domnului, la 40 de zile dupa Pasti (cade Joia) ;
3. Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile, la 50 de zile dupa Pasti ;
4. Schimbarea la fata a Domnului, la 6 August ;
5. Nasterea Domnului sau Craciunul, la 25 Decembrie;
6. Taierea împrejur a Domnului, la 1 Ianuarie ;
7. Botezul Domnului sau Boboteaza, la 6 Ianuarie ;
8. Întâmpinarea Domnului sau Stretenia, la 2 Februarie ;
9. Duminica Stâlparilor sau Floriile ;
10. Înaltarea Sfintei Cruci, la 14 Septembrie.

În fiecare an, la 2 Februarie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul "Întâmpinarii Domnului", în amintirea împlinirii de catre Sfânta Fecioara Maria si a dreptului Iosif a doua porunci ale Legii lui Moise : slujba curatirii unei femei la 40 de zile dela nastere si ceremonia închinarii primului nascut de parte barbateasca lui Dumnezeu (Lc. 2, 22-23).
Legea veche prevedea ca orice femeie, la 40 de zile de la nastere, sa se înfatiseze la templu si sa aduca jertfa de ispasire - o pereche de turturele - ca sa fie curata, si ca toti primii nascuti ei israilitenilor de parte barbateasca sa fie închinati Domnului, în semn de aducere aminte de eliberarea din robia Egiptului.
Asadar, Pruncul Iisus, nascut la 25 Decembrie, a fost taiat împrejur la opt zile (1 Ianuarie), iar acum, la 40 de zile dela nastere, este înfatisat Domnului (2 Februarie) la templu. Dar Iisus nu era un oarecare fiu de israilitean, ci era, în acelasi timp, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Sfântul Pavel îl numeste "Mai întâi nascut decât toata faptura" (Col. 1, 15), deci capetenia tuturor oamenilor. Jertfa Sa avea caracterul unei ispasiri în numele întregii omeniri. Ea începea acum, în templul din Ierusalim, si se desavârsea pe Golgota, când Fiul lui Dumnezeu va suferi moartea pe cruce pentru mântuirea noastra.
Traia în acea vreme la Ierusalim un batrân cu numele de Simeon, unul din cei 70 de învatati care, pe vremea lui Ptolomeu Filadelful talmacise Vechiul Testament din ebraica în greaca. Traducând proorocirea lui Isaia, la capitolul 7, a ajuns la cuvintele "Iata Fecioara va lua în pântece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel"(v. 7), întelegând ca este vorba de o proorocire despre venirea lui Mesia. Simeon, însa, a socotit ca termenul "fecioara" trebuie înlocuit cu "femeie tânara", caci nu întelegea cum o fecioara fara prihana ar fi putut naste. Atunci s'a savârsit o minune. Acele cuvinte au fost sterse de o mâna nevazuta si înlocuite cu cuvântul "fecioara". Fiind în mare nedumerire, a avut o vedenie prin care i s'a descoperit ca nu va muri pâna când nu va vedea cu ochii sai pe Fecioara care va naste pe Mesia. Trecura multi ani, oamenii se nasteau, cresteau si mureau, dar Simeon astepta împlinirea descoperirii. Într-o zi, pe vremea împaratului Augustus, a fost înstiintat sa mearga la templu sa vada împlinirea proorociei. Atunci, batrânul Simeon a vazut pe Iisus în bratele Prea Sfintei Fecioare, cu fata stralucind ca soarele, si lumina se facu si-n sufletul sau. El cunoscu dintr'o data toata taina mântuirii, jertfa de rascumparare a neamului omenesc, chemarea neamurilor pagâne la mântuire, suferintele amare ale Prea Sfintei Maici. Inspirat de Duhul Sfânt, el lua dumnezeiescul Prunc în brate si exclama : "Acum slobozeste pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvantul Tau, în pace ; ca vazura ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregatit-o sa fie înaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel" (Lc. 2, 29-31).
Pruncul Iisus n'a ramas la templu, ci a fost rascumparat, dupa obicei, printr'o jertfa - doua turturele - si a fost primit iarasi sub scutul parintilor Sai dupa trup, care L-au dus în cetatea Nazaretului. Curând dupa aceea, batrânul Simeon s'a savârsit din viata. Biserica Ortodoxa îl cinsteste, cu prooricita Ana, la 3 Februarie.
Biserica Ortodoxa a pastrat în cultul ei o ceremonie asemanatoare : la 40 de zile dupa nastere, mama crestina îsi duce pruncul la biserica. Preotul iese în pridvorul sfântului lacas si, dupa binecuvântare, citeste rugaciunile de curatire. Apoi ia pruncul în brate, intra în biserica si-l închina la sfintele icoane. De este baiat, îl duce în altar, de este fata numai în fata usilor împaratesti. Care este valoarea acestei ceremonii ?
Din clipa în care pruncul este dus la sfânta biserica, el nu mai apartine familiei sale, ci lui Dumnezeu, angajându-se sa ramâna în slujba Acestuia toata viata, sa traiasca pentru El.