Mânastirea si biserica veche sunt ctitorie, din anii
1690-1695, a spatarului Mihai Cantacuzino si închinata muntelui Sinai. Ulterior, a
împrumutat numele sau si localitatii.
Monument gingas, în stil brâncovenesc, biserica are un plan în forma de cruce, de
inspiratie baroca, cu turla pe naos si turla clopotnita pe pridvorul deschis, cu coloane
de piatra decorate cu ornamente vegetale în relief.
Pictura interioara, partial refacuta în 1795, pare a fi opera zugravului Pârvu Mutu.
Ansamblul mânastiresc adaposteste un important muzeu de arta religioasa (usile bisericii
de la Cobia, icoane de Pârvu Mutu, Biblia lui Serban Cantacuzino etc.)(Vasile
Dragut,
Dictionar enciclopedic
de arta medievala româneasca,
Bucuresti 1976)
Biserica noua a fost ridicata prin stradania calugarilor de aici, între 1842 si 1846.
Partial a fost reconstruita între anii 1893 si 1903, dupa planul arhitectului George
Mandrea. Pictura în ulei a fost executata pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin
de pictorul danez Aage Exner.
Tabloul votiv din biserica mare ne prezinta cinci personaje : Mitropolitul Primat Iosif
Gheorghian care a sfintit biserica în 1903, Regele Carol I, în costum de ofiter, cu
mâna sprijinita de o coloana de piatra careia îi lipseste un colt - aluzie la regatul
României, caruia îi lipseau Bucovina, Transilvania si Basarabia -, apoi, Regina
Elisabeta (cu pseudonimul de Carmen Silva), tinând de mâna pe Principesa Maria, ultimul
din tablou fiind spatarul Mihai Cantacuzino.
Prin grija Regelui Carol I, mânastirea Sinaia a fost prima biserica si mânastire
ortodoxa din România care a fost electrificata.
Începând din 1871, Familia regala a locuit la mânastire, timp de 11 ani, pâna la
terminarea castelului Peles. Dupa mutarea la castel, cu ocazia sarbatoririi a 200 de ani
de viata monahala pe aceste meleaguri, spatiile regale au devenit primul muzeu religios
românesc.
În ciuda faptului ca mânastirea Sinaia este rezultatul unei evolutii de peste 300 de
ani, ea pastreaza o unitate remarcabila.
(© Sfânta Mânastire Sinaia, 2000) |
 |
