Calatorii ce vor merge în pelerinajul initiat în tara de Pr. Dr. Cezar Vasiliu, vor ajunge, asa cum am vazut din program, si în "Dulcea Bucovina" cântata de Vasile Alecsandri :

Lor le închin rândurile de fata.

În acest colt binecuvântat de tara au trait, au luptat si au murit pentru ea, voievozi, stolnnici si pârcalabi de cetati, cu tot alaiul lor de razesi si oameni din prostime. Acolo în "Tara de Sus" ei, o mâna de voinici, au înfrânt, de atâtea ori, hoardele dusmane ce veneau dinspre soare rasare, din pustia de la Crâm, sau din jos de Tarigrad...
Si când vremurile se mai asezau, voievozii nostri, voinicii nostri, se întorceau cu fruntea smerita spre Dumnezeu si drept multamita ridicau lacasuri de închinare celui Atotuternic, ce stau marturie si astazi pentru cucernicia lor si maiestria artistica a mesterilor români ce le-au durat.
Asa, sus de tot, aproape de hotarul vremelnic impus, care a despartit mândra Bucovina în doua, Stefan cel Mare si-a zidit sfânt lacas la Putna, dupa o crâncena batalie cu hoardele de tatari ce navalisera în Moldova, cum ne spune Ion Neculce în pitorescul grai al Cronicii sale : "Când Domnul Stefan hotarî sa-si faca sfânt lacas la Putna, Maria Sa se afla în petrecere cu boierii si copiii de casa ; îsi încorda arcul de pe o movilita si trase sageata. Si acolo unde cazu sageata hotârî Maria Sa sa fie altarul. Si de îndata începu zidirea mânastirii la leat 1481 de la Hristos Mântuitorul".
Împartita în doua zone printr'un brâu rasucit, cu nise taiate în grosimea zidurilor, cu ferestre în stil gotic, ce prezinta la partea superioara o eleganta acolada trilobata, cu contraforturi deoparte si de alta ai absidelor, cu turla-i bine proportionata în care : "Buga de la Putna suna/ De strabate tot norodul" . . . cum atât de frumos a cântat-o Vasile Posteuca, mânastirea Putna este o constructie armonioasa, ce a înfruntat secolele cu toate vitregiile, incendiile si jafurile ce a avut de îndurat.
Sa amintim numai ca biserica era, cum spune Neculce : "Pictata în aur, mai mult aurita decât zugravita si pe dinauntru si pe dinafara, iar acoperisul era din plumb durat. Din nefericire, cazacii lui Timur Hmelnitski - ginerele lui Vasile Lupu - chemati de acesta din urma în ajutor în lupta cu Gheorghe Stefan, au scos placile de plumb ca sa faca gloante, au topit zugraveala ca sa scoata aurul". Asa ajutor i-a dat.
Iar înauntru bisericii, te vei închina pios la mormântul durat în marmora alba de Carara al Domnitorului pe care sunt sculptate frunze de stejar si ghinda - simbolul puterii - si tulpine de crin - simbolul heraldic al Domniei -. Si-ti vei aminti, fara îndoiala, versurile lui Goga închinate maretiei de odinioara a Moldovei :
"Acolo dormi si tu
Stefane Sfânt Voievoade
Ce-ai scris stralucirea norodului tau
Cu sânge dusman de noroade
De sfânta ta dreapta,
De spada ta sfânta
Spun toate povestile slovei,
Sa nu se'nfioare de numele tau,
Nu-i frunza în codrii Moldovei . . ."

Si-ti vei aminti cum faptele lui de arme întru apararea credintei si pamântului tarii sale si apelul adresat întregii lumi crestine pentru lupta contra pericolului turcesc, l-au determinat pe Papa Sixt al IV-lea sa-l numeasca "Athleta Christi" si sa-i înmâneze, prin solii sai veniti anume la Suceava, "spada de aparator al crestinatatii". Asa cum se stie, el este astazi, declarat Sfânt.
Dar mânastirea Putna mai este cunoscuta si prin vocatia ei de "Scoala de caligrafi" care, sub conducerea arhimandritului Ioasaf, chemat anume dela Neamt de însusi Domnul Stefan, si mai târziu sub Iacov Putneanul, au tradus deopotriva si carti cu subiect religios si cântece si balade într'o armonioasa limba româneasca. Iar în muzeul mânastirii vei afla o bogata colectie de podoabe si obiecte de cult bisericesc, minee si giulgiuri de mormânt ce sunt si acum subiecte de cercetare pentru istorici.
În curtea mânastirii, te vei opri emotionat la bustul lui Eminescu ridicat de Societatea Arboroasa, pe al carui soclu sunt sculptate versurile închinate de poet Bucovinei :

Asa sa ne ajute Dumnezeu !