Buletinul "Calea de lumina"
AN I, nr. 7 - NOIEMBRIE 1994 -
N O S T A L G I E
Pulberea si praful tarmului ascund tainice istorii : cetati, vestigii, amfore, cioburi.
Printe tacute pietre asculti poemele lui Ovidiu si Eminescu.
Marea, întindere nesfârsita, în nuante multicolore de vinetiu, verde, albastru,
punctata de albul pur din coama valului.
Valul, munte rostogolit, când mângâietor ca o pala de vânt, când vijelios izbind
stânca tarmului.
Nascuti pe malul unei Mari, suntem azi mis-tuiti de nostalgia valului care-a plâns pe
urma pasilor nostri.
Nu stiu daca avem noroc, dar Marea ne-a dat viata din valul de smarald, s-avem în noi
puterea valului ce strapunge malul, ramânând nemuritori pe nava pornita spre vesnicia
timpului.
Din fire stravezii de vise, ne-am ridicat cas-tele de nisip. Risipiti în patru zari,
amestecati în alge, suntem ghiocul destinului nostru.
Cine ne pune la ureche, poate asculta povestea . . .
Încaruntiti de sarea vietii, vedem cu ochii mintii pamântul primaverii fumegând, vara
cu miros de alge, mugetul siguratatii în acord cu tipatul înalt al albatrosilor.
Marea, forta care ne atrage mereu, este marturia locului nestramutat, este acea mama
iubitoare care ne asteapta în acelas loc, este leaganul iubirilor romanticei tinereti.
Marea noastra, strânge-n val dupa val, iubirile pierdute între fire de scoici si alge.
Prea iubita Mare, dorurile-n rânduri ti le daruiesc.
Alexandru Vlad Lungu