Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 42, OCTOMBRIE 1997

Puncte de vedere

ASPECTE ALE CULTULUI PAMĀNTULUI LA ROMĀNI

Cultul pamāntului īn folclorul romānesc este o realitate mitologica. Cucerirea Daciei, de catre romani, duce la suprapunerea cultului latin al zeitei Pamāntului Muma cu cultul autohton, aceasta influientānd mitologia romānilor prin Mama Gaia sau Maica.
Īntre secolele al IV-lea si al VI-lea, imaginea Pamāntului Muma este substituita cu legendele despre Maica Domnului. Dupa credinte bucovinene, se spune ca «pamāntul este al Maicii Domnului pentru ca ea ne hraneste», iar Nicolae Densuseanu spune ca : «īn descāntecele romāne, Pamāntul personificat ca divinitate apare sub numele Maicii Domnului, avānd īn māna un bucium de aur, care cānd rasuna īn cele patru colturi ale lumii, se aduna toate zānele si pamāntul se leagana».
Muntii magnifici erau considerati ca salasuri ai unor eroi, demoni, divinitati (Bucegii, Ceahlaul, Muntele Gaina, Parāngul, Pietrele Doamnei). Omul, īn dorinta sa de a consemna mitologic evenimentele magice, a interpretat steiurile cizelate de intemperiile naturii sau sculptate de om. Astfel, Daniel Ruzo, arheolog peruvian, specialist īn sculpturi monolitice pe platouri si peretii muntilor īnalti, ce sesizeaza īn jocul de lumini si umbre, dupa orele zilei si anotimp, pentru a pune īn evidenta imaginile taiate īn chip de animale preistorice si rase umane». Īn urma expeditiei sale īn Bucegi, Daniel Ruzo face o analogie īntre descoperirile sale din Anzii Cordilieri si muntii Romāniei.
Din stravechiul cult al Pamāntului Muma s'au pastrat cāteva rituri ce marcheaza cele trei evenimente capitale ale vietii omului : nasterea, casatoria si moartea. Astfel, cānd vine ora nasterii, viitoarea mama este culcata pe pamānt, «ca pamāntul, mama a tuturor, sa primeasca mai īntāi pe noul-nascut», asa cum reiese din scrierile lui I.Pop Reteganul.
Acest rit este o ofranda umana adusa Marii zeite telurice. La nunta, īn unele zone ale tarii, mirele īsi poseda mireasa pe pamānt, jos, pe lutul odaii nuptiale, pentru ca mirii sa fie sanatosi si casnicia trainica ca pamāntul. Ritul punerii unui pumn de tarāna īn sicriu, ca o invocare a Pamāntului Muma de a nu apasa greu.
Riturile cultului pamāntului le gasim si īn evenimentele secundare ale vietii omului. Astfel, Iosif S. Naghiu descrie «mataniile care se fac la pamānt» sau «obiceiul de a duce pamānt īn alta tara, īn mod simbolic, ori de a dormi pe pamāntul adus din patrie», obiceiuri care exemplifica vtravechea comuniune a romānilor cu pamāntul.
La romāni exista obiceiul ca cei ce se īntorc īn tara, sa īngenungheze si sa sarute pamāntul. Alecsandri īn «Dan, Capitan de plai» evoca multisecularul obicei, spunānd :

«Batrānul Dan ferice se duce, Nistru trece,
Si'n aerul Moldovei se umfla pieptu-i rece.
Si inima lui creste, si ochii-i plini de jale
Cu drag privesc prin lacrimi podoaba tarii sale.
Sarmanu'ngenuncheaza pe iarba ce straluce,
Īsi pleaca fruntea alba, smerit īsi face cruce
Si pentru totdeauna saruta ca pe-o moaste
Pamāntul ce tresare si care-l recunoaste . . .»

Tot de īnchinaciune la pamānt tine si obiceiul taranilor de a atinge cu māna dreapta pamāntul ori de cāte ori se īnchina īn biserica sau acasa.
Etnologii au descoperit si rolul de chezas al pamāntului īn unele marturi : «Mi-e martor pamāntul ca spun adevarul» sau «Asa marturisim noi, cu sufletele noastre pe pamānt». Cānd se da cu īmprumut unui om de neīncredere, «se bate cu piciorul de trei ori īn pamānt pentru ca pamāntul tine minte, iar la judecata de apoi va fi un martor fidel» (Romulus Vulcanescu, Mitologie romāna).
Īn opera lui Eminescu, simbolul expresiei «pamānt si apa» este preluata din cultul pamāntului din sud-estul Europei. Dupa obiceiul antic, a cere pamānt si apa īnseamna a robi pe cineva. Acest simbol este īntālnit la unele popoare antice si medieval europene.
Rituri despre pamānt : ritul prezentarii unui bulgare de pamānt īn instanta de judecata, ca drept dovada a proprietatii īn litigiu ; ritul acordarii proprietarului a unei brazde din terenul īn litigiu. Īn unele rituri de nunta, fata īsi ia ramas bun de la trecutul ei cānd se marita :

Iar īntr'un bocet de fata tānara, i se spune sa-si ceara iertare si de la pamānt :

Romānii aduc si jertfe pamāntului, ca de exemplu, rasuceala, considerata un rit teluric «preventiv contra īmputinarii laptelui si contra celor ce vor sa fure mana vacii» (judetul Vālcea). Tot un fel de jertfa este atunci cānd «se fura umbra unui om voinic si se īngroapa īn pamānt», aceasta amintind de jertfele umane aduse pamāntului īn cazul unor cataclisme atribuite Pamāntului Mama.
Mitului legat de cultul pamāntului a fost transmis peste veacuri, din generatie īn generatie, pastrāndu-se nestins īn memoria romānilor. Glia neamului ascunde īn ea bogatia destinului poporului nostru. Calitatile gliei romānesti se regasesc īn caracterele dārze, dar pline de bunatate si omenie ale romānilor. Dragostea romānului fata de pamāntul pe care s-a nascut este chezasia unui destin, al unei istorii scrise cu sānge īntru apararea sa, este izvorul nesecat al bunastarii, al culturii, al identificarii neamului romānesc. Pasind pe pamānturile Exilului, pamāntul natal se regaseste īn dorul neostoit fata de Tara, iar obiceiurile se pastreaza cu sfintenie īn inima fiecarui dintre noi..

Alexandru Vlad Lungu