Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 35, MARTIE 1997

Puncte de vedere

B I S E R I C A

MOTO : "Numai disperarea ne face întelepti !"

Multi gândesc ca biserica este cea care trebuie sa ofere serviciile ei gratuit, caci misionarii spirituali sunt cei care dau fara sa ceara. Altii au ramas cu ideea ca statul subventioneaza biserica. Nu stiu cum or fi lucrurile astazi în România, dar, chiar si, înainte de '89, preotul avea un salariu asigurat, biserica traia din vinderea de lumânari si alte servicii, Comisia monumentelor istorice acorda subventii pentru renovarea lacasurilor, alaturi de contributia credinciosilor. În felul Sau, Dumnezeu a avut grija de Biserica sa.
Biserica, ca institutie - dintotdeauna a avut doua laturi : cea pentru care exista - spiritualitatea crestina - si cea prin care exista - economica -. Pentru ca cele doua laturi sa coexiste în buna întelegere, cei care le reprezita conlucreaza pentru propasirea ei, dar enoriasii sunt cei care - de fapt - sustin existenta materiala a bisericii.
Ridicarea spiritualitatii în cadrul comunitatii crestine revine preotului. El este cel care are darul dumnezeiesc al prefacerii - în timpul Sfintei Liturghii - a pâinii si a vinului în Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El este cel care ne ajuta sa ne apropiem cu dragoste de Dumnezeu. Daca însa, uneori, avem impresia ca preotul este sfânt numai în biserica, ne înselam. De fapt, exista o armonie între activitatea sa bisericeasca si cea cotidiana.
Latura economica este chemata pentru sustinerea existentionala a spiritualitatii. Mai ales astazi, si mai ales în sistemul în care traim, biserica este o institutie administrata ca orice companie, chiar daca la prima vedere pare a fi un dezacord între scopul si mijloacele ei. Partea economica a bisericii revine enoriasilor, reprezentati de cei pe care i-au ales în adunarile generale anuale, fiind constituiti în consiliu parohial si reuniunea doamnelor. În felul acesta, preotul este degrevat de povara laturii materiale a existentei bisericii si lasat sa-si înalte cugetul spre ceea ce i-a harazit viata : spre dumnezeire. Activitatile cultural-sociale ale bisericii sunt însa binecuvântate de preot.
Privind în istoria noastra crestina, nici la începuturile ei, Biserica primitiva nu a existat numai prin spiritualitate. În Faptele Apostolilor, din Noul Testament, ni se spune cum credinciosii vindeau tarinile si casele lor, iar pretul îl puneau la picioarelor Apostolilor care marturiseau despre Învierea Domnului Iisus Hristos, si cu totii se umpleau de Duhul Sfânt (F.A. 4, 31-37). Spiritualitatea, acest dar al lui Dumnezeu, a fost si este sustinuta nu numai de credinta noastra crestina - element esential într'o parohie - ci si de donatiile noastre catre biserica. Indiferent de forma pe care o îmbraca, donatia este acel gest pe care fiecare dintre noi îl facem catre Hristos. Dând din putinul nostru, Lui îi dam, fie ca ne platim membria anuala, fie ca facem benevolat în cadrul diverselor activitati social-culturale, fie ca cumparam lumânari, fie ca participam la toate actiunile ei de strângere de fonduri pentru un lacas.
Sa nu uitam ca biserica si preotul ei ne însotesc în fiecare clipa a existentei noastre pamântesti, ajutându-ne a trece mai usor prin viata terestra, si de a trece, apoi, din aceasta în viata vesnica. Sa încercam si noi, crestinii de astazi, ca urmând pildele Sfintei Scripturi si ale Sfintei Traditii sa nu încalcam legea spirituala a crestinatatii, iar prin întelegere, iubire si îngaduinta sa fim uniti în Biserica noastra.

Alexandru Vlad Lungu