Buletinul "Calea de lumina"
AN III, nr. 30, OCTOMBRIE 1996

Puncte de vedere

ASTEPTARI

Clipa, din numarul trecut al revistei, este legata de notiunea Asteptare. Cu totii asteptam câte ceva de la cei din jurul nostru, de la viata sau un semn de la Dumnezeu. Asteptarea este individuala si colectiva. Daca clipa este sclipirea momentului, asteptarea, uneori, este grea si îndelungata, dar mereu, ca o compensatie, este însotita de speranta. Din prima pâna-n ultima clipa a vietii noi asteptam un gest, un cuvânt, un gând. Fiecare dintre noi ne cunoastem asteptarile si sperantele. La capatul asteptarilor nu gasim întotdeauna binele. De interes public, credem ca-i mai interesant a aminti unele dintre asteptarile colective pe care le gasim în religie, în istoria Neamului, în viata cea de toate zilele Asteptarile colective se rasfâng direct asupra noastra, adaugându-se la visele, sperantele si asteptarile individuale.
Evreii, prin gura proorocilor, asteptau pe Mesia, cel care sa-i elibereze de sub dominatia romana. Din punctul lor de vedere, asteptarea a fost zadarnica, dar prin Iisus Hristos s'a nascut crestinismul. Acest eveniment a generat o multitudine de asteptari pline de speranta, interpretari care la rândul lor au dat noi asteptari si vise. În urma cu cincizeci de ani, dupa înfiintarea statului Israel, prelatii catolici olandezi, germani si englezi s'au adresat Înaltei Curti de Casatie din Ierusalim cu rugamintea ca procesului lui Iisus sa fie rejudecat. Judecatorul Haim Cohen a studiat cazul numai din punct de vedere juridic. Dupa treizeci de ani de asteptari, verdictul a fost asemanator cu cel din anul treizeci, pentru ca judecatorul nu a tinut cont de problemele religiose legate de Iisus si de aparitia crestinismului. De altfel, interesele dintre un judecator evreu si un misionar crestin sunt diferite. Atât actiunea cât si asteptarea au fost zadarnice.
Omenirea asteapta sfârsitul lumii, facând presupuneri, lumea crestina asteapta anul 2000 pentru a sarbatori doua milenii de existenta.
Constient sau în subconstient, muritorii crestini asteapta Judecata de apoi.
Intrând în cotidian, putem spune ca asteptam noul buget al guvernului sub care traim, si speram o reducere a taxelor, o renastere economica, o stabilitate politica.
Sa ne gândim la evenimentele din Decembrie '89, petrecute în România acum - aproape - sapte ani. Realitatea venita pe neasteptate naste iluzii si asteptari. Tot românul - din Tara sau din Exil - a asteaptat "sa cada samarul, sa moara magarul". "Magarul" a murit, din pacate, împreuna cu cele peste o mie de victime vinovate doar de dorinta de a fi liberi pentru a instaura o mult asteptata democratie.
Astazi, din nou ne facem iluzi si asteaptam rezultatul alegerilor ce bat la usa. Din pacate, votul Exilului este simbolic cu toate ca în afara granitelor Tarii traiesc câteva milioane de români. Daca am vota cu totii !?. . . Fara sa ne dam seama reprezentam o putere, care putem avea un cuvânt de spus ! Dar asteptam ca cei ce sunt în suferinta, în Tara, sa aleaga singuri opozitia. Visam cu ochii deschisi si asteptam !
Între asteptarea colectiva si cea individuala, de cele mai multe ori colectivul influienteaza si îndruma individul prin consumarea unei asteptarii. Rareori asteptarile individuale au un rasunet în sperantele colectivitatii în care traim, dar când evenimentul are loc este de rasunet.
Traind în acest amestec de iluzii, asteptari si sperante ne faurim vise din fire stravezii de nisip, care uneori rezista, alteori nu, dar capacitatea noastra spirituala naste noi vise.
Cu toate ca, prin gândirea noastra suntem optimisti si asteptarile sunt de buna intentie, uneori rezultatele sunt negative. Rezultatul ne face sa ne clatinam - mai ales când asteptarea a fost îndelungata. Reteta redresarii psihice ne-o da poetul Radu Gyr, care ne spune într'unul din poemele sale, ca suntem coplesiti cu adevarat de înfrângere numai atunci când renuntam la vise.

Alexandru Vlad Lungu