«FLORILE NU MOR NICIODATa !»

Oricare dintre noi, cei ce am prins sau încercam sa prindem radacini pe pamânturile primitoare, dar straine, ale Exilului, purtam în adâncul sufletului nostru o floare desprinsa din România - asa cum am cunoscut-o fiecare -.
Multi dintre noi am dori sa o putem oferi lumii întregi, dar numai putini au sensibilitatea si talentul de a o putea face. De aceea trebuie sa apreciem pe cei ce au curajul - într-o forma sau alta - sa-si lase floarea plutind sub ochii cititorilor.
Mia Padurean, prin romanul sau ne ofera o Românie, asa cum a fost ea în ultimii 45 de ani, un manunchi de flori nemuritoare presate de cizma comunista, dar care au pastrat în ele izul parfumului lor.
Prin «Florile nu mor niciodata» autoarea ne dezvaluie o pagina din istoria noastra, evenimente care nu dorim sa se repete.
«Florile nu mor niciodata» este un roman de dragoste, de istorie, de compromisuri sociale si de lupta politica, apriga, pentru restaurarea adevarului istoric al Neamului.
Naratoare înnascuta, Mia Padurean stie sa strecoare printre norii paginilor scrise, raze de lumina care - pe neasteptate - ne fac sa zâmbim.
Personajele romanului apar asa cum le stim cu totii : oficialitatile pline de aroganta celor ce pot taia si spânzura fara a fi trasi la raspundere, poporul speriat, neîncrezator si umilit, dar mereu ospitalier si plin de speranta.
Iesind din tiparele romanului clasic, Mia Padurean ne descrie viata Anei - personajul principal -, asa cum am trait-o fiecare dintre noi, zi de zi, astfel ca citind si privind în lanul amintirilor ne putem recunoaste ca fiind printre figurantii naratiunii sale.
Pacat ca autoarea romanului îsi opreste pana dupa descrierea evenimentrelor din Decembrie 1989. Poate vom avea placerea a citi destainuiri din viata Anei din ultimii ani. Cei ce au luptat în rezistenta anti-comunista timp de 45 de ani, vor lupta si astazi împotriva celei neo-comuniste din România de astazi.
Privind numai în ultimii 200 de ani ai istoriei noastre, putem remarca perioadele lungi de tranzitie de la înscrierea evenimentului în fila istoriei si realizarea acestuia. Pentru a exemplifica, putem aminti faptul ca Unirea Principatelor Române s'a înfaptuit în aproape 40 de ani (1820-1859), iar instaurarea Monarhiei în tara a durat 15 ani (1866-1881).
Speram sa ajungem sa traim clipa în care lacrimile mamelor ce-si plâng fii cazuti în anii comunismului si neo-comunismului vor spala într-o zi obrazul României.