ISTORICUL MĀNĀSTIRII "PESTERA IALOMITEI"

Dupa traditie, se spune ca a fost interneiata de Mihnea Voda cel Rau, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, ca un schit din lemn, la gura pesterii, in grota de atunci, numita a lui Mihnea Voda, in care au fost asezati sa slujeasca niste calugari batrani.
Se banuieste ca schitul lui Mihnea Voda cel Rau va fi fost ars si inaltat din nou in mai multe randuri, fiind construit din barne de brad, imbracat de sus pana jos in site frumos cioplite.
Pana in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, nu avem nici o mentiune cu privire la acest schit. De abia la 1752, octombrie, 27, se aminteste intr-un manuscris aflat laArhivele Statului, nr. 127, f372, v. ca "un schit de la Pestera Padina, Strungii Darnbovita/lalomita, a fost inchiriat la Mitropolie, de Iacov Ieromonahul".
La 1793 avern stirea pastrata de un sas din Sibiu, anume I. Kleinlanz, care, "facand descrierea unor munti si pesteri din Tara Barsei, mentioneaza si aceasta pestera, care are o capela, unde, de catva timp, un calugar si cativa pustnici locuiesc aici, departe de lume".
Din secolul al XIX-lea avem mai multe stiri. Stim ca in anul 1818, schitul a ars complet, iar in 1819, s-a ridicat un schit nou, mai aproape de gura grotei cu circa 10 m.
Amintirea construirii schitului din 1819 este pastrata de o pisanie - in buna parte, stearsa de ploi -scrisa pe peretele sudic al grotei, la o inaltime de aproximativ 15 metri.
Iata cuprinsul pisaniei: "Facut acest schit de Popa Gheorghe, Ion Baltag si ieromonahul Gherontie, in locul" urmeaza un rand si jumatate sters de ploi, "1819".
Mai jos, sub pisanie, la stanga, este insemnarea: "De cand am servit la Schitul Pestera, la leatul 1861, Ieronim Ieromonahul, cu multe scarbe, pentru pacatele mele".
In timpul acestui Ieronim Ieromonahul, un calator englez, John Paget, a vizitat in jurul anului 1841, Schitul Pestera, despre care indepartatul drumet a notat cele ce urmeaza: "La intretaierea prapastiei se arata o poteca si o portita care te duce, cu pericolul vieti, pe varful unei stanci, unde se vede o cruce. Trecut-am portita si, catarandu-ne pe poteca aceasta, veniram pana in dreptul grotei si al pustniciei din Bucegi. Este cu putinta sa se gaseasca o creatura omeneasca, care sa locuiasca intr-un asernenea loc salbatic? - a fost intrebarea noastra, a tuturor. Si iata ca ajunseram la Pestera si la sirul marunt al chiliilor. Calauza noastra ciocani la poarta si un batran calugar ne iesi inainte, dupa ce ne intreba asupra scopului vizitei noastre, ne ura bun venit in limba valaha, invitandu-ne in interiorul pustniciei. Acolo, inlauntrul Pesterii, gasiram o mica capela ortodoxa si alte doua casute de lemn, cu chilii pentru 7-8 pustnici."
In, anul 1940, schitul a ars din nou, fiind refacut intre anii 1940-1942, de ieromonahul Mihail Badila, iar in anul 1961, pe 20 aprilie, izbucnind un incendiu la chiliile de la gura Pesterii, schitul a ars definitiv, nerefacandu-se pana in anul 1993.
In prezent, Pestera, care are o adancirne de cca. 500 de metri, a ramas ca un punct turistic atragator pentru toti cei ce fac ascensiuni pe munti, admirand frumusetea Pesterii, care, dupa cum se spune, ar fi cea mai frurnoasa pestera din tara si are urmatoarea impartire: Grota lui Mihnea cel Rau - 115 metri, Grota lui Decebal - 40 de metri, unde se presupune ca s-ar fi ascuns Decebal, Grota Sfanta Maria, aflata intr-o ramificatie a pesterii, "La Raspantie" 35 de metri, "La Lacuri"- 12 metri, Grota Ursilor - 76 de metri, unde se pot vedea si acum schelete de urs - "Ursus Spelacus" -, "Fundul-Pesterii"- 60 de metri, Galeria Apelor - 75 de metri si Altarul, unde este pusa o cruce.
Staretii schitului Pestera: in afara de Ieromonahul Iacov, care este amintit in manuscrisul aflat la Arhivele Statului din 1752 si care ar fi primul staret al Pesterei Ialomita, pana la 1819, nu mai avem nici o mentiune despre conducatori.
1. In prima pisanie, de deasupra grotei, este mentionat Ierornonahul Gherontie, care ar fi fost primul staret bine cunoscut, pastorind intre anii 1818 si 1830.
2. Paisie Ieromonahul a staretit intre anii 1830 si 1841.
3. Ieronim Ieromonahul, mentionat in a doua pisanie, a chivernisit schitul Pestera intre anii 1841 - 1861.
4. Gherasim Ieromonahul, staretind de la 1861 la 1894, se afla inca de pe la 1844 in acest schit, fiind un vrednic staret si o figura de seama a schitului.
5. Ieronim al II-lea Ieromonahul, conducand schitul de la 1894 pana la 1921 si care, cu mijloace proprii, a ridicat schitul nou, pe malul stang al Ialomitei, in poiana de sub Coltul lui Nicodim, la poalele padurii Cocora.
6. Mihail Badila Ierornonahul, care a fost un bland pastor si un intelept staret, pastorind cu duhul blandetii, de la 1921 pana la 1946.
7. Gherasim Vasile Ieromonahul, staret, din 1946 pana in 1948.
8. Melchisedec Ieromonah, staret de la 1948 pana la 1950.
9. Ipolit Ciobotaru, Ieromonah, staret de la 1950 pana la 1952.
10. AntimTabacu, protosinghel, staret de la 1952 pana la 1957. Acesiuia i se datoreaza constructia chiliilor actuale, denumita Staretia, cat si introducerea de lumina electrica, prin instalarea unei turbine cu un mic generator electric.
Din anul 1957, acest schit a fost trecut in dependinta Sfintei Manastiri Sinaia, pana in 1991, cand a trecut sub jurisdictia canonica a Arhiepiscopiei Targovistei. Din acel an, de averea si bunurile acestui schit s-au ingrijit:
1. Macarie Marinoiu, Ieromonah, egumenul schitului din 1957 pana in anul 1963
2. Pimen Stoicheciu, Ieromonah, numit egumen al schitului in anul 1963.
3. Arhimandritul Teofil S. Niculescu, administrator, numit pe perioada 1 octombrie 1966 -1 octombrie 1974, cand schitul a fost luat in primire de Protos. Cosma Grigoriu - pensionat la 1 iunie 1978.
Din anul 1978 pana in 1982, la carma Manastirii a venit Ieromonahul Emilian Poenaru, iar intre 1982 si 1992, staret a fost Ieromonahul Neofit Florea.
In 22 iulie 1992, la conducerea Manastirii Pestera Ialomita fost trimis de catre Arhiepiscopul Dr. Vasile Costin Prea Cuviosul Protosinghel Maxim Badoiu, spre a ridica din temelii, la gura grotei, o noua biserica.
In anul 1993, la indemnul si cu straduinta deosebita a Prea Cuviosul Protosinghel Maxim Badoiu, actionarii Fabricii de Ciment din Fieni, sub conducerea domnului ing. Anton Radulescu, au inceput lucrarile de zidire din temelie a noii biserici. Sfintrea bisericii a fost facuta de Prea Fericitul Patriarh TEOCTIST, in ziua de 29 iunie 1996.
In anul 2001, la initiativa si cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Dr. NIFON, Arhiepiscopul Targovistei, cu ajutorul nemijlocit al conduceril TAGRIMPEX ROMCIF S.A. - Fieni, patronata de DI. ing. CONSTANTIN TANASIE, Prea Cuviosul Protosinghel Maxim Badoiu a purces la ridicarea unei noi staretii, constructie ce vine sa incununeze zelul duhovnicesc pe care actualul staret al Manastirii "Pestera Ialomitei" 1-a pus in slujba lui Dumnezeu si a credinciosilor ce vin sa se roage la aceasta Sfanta Manastire.
Sfintirea noi Staretii si a Casei Episcopale a fost savarsita de I. P. S. Arhiepiscop, NIFON, in anul 2001, 29 iunie, cu prilejul hramului Sfintei Manastiri "Pestera lalomitei".

(IPS Nifon, Arhiepiscopul Targovistei)