Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 47, MARTIE 1998
MÂNASTIREA CALUIU
|
Oltenia, care a avut privilegiul de a vedea ridicata
pe plaiurile ei prima mânastire din Tara Româneasca - Tismana - va deveni de-a lungul
veacurilor o provincie mica, dar împânzita de mânastiri.
Alaturi de vestitele Tismana, Horezu, Bistrita olteana, Govora, calatorul dornic de
vestigiile trecutului va întâlni o seama de mânastiri mai mici, dar împunându-se prin
frumusete arhitecturala si importanta culturala. Pentru acestea, peisajul nu pare decât
cadrul ce tese, în jurul tuturor asezamintelor monahale din Oltenia, frumuseti dintre
cele mai neobisnuite. Pe unele le învecineaza muntii semeti, ale caror basme de piatra,
înca anevoie de citit cu pasul, sporesc însasi legendele întemeierii lacasurilor de
închinaciune din apropiere. Altele, se afla în cursurile de apa, ori se afla în preajma
gradinilor din adâncuri ale unor pesteri, care nu si-au scuturat niciodata milenarele lor
primaveri subterane. Alteori, rar ici, colo, ca niste nestemate presarate pe colinele sau
sesurile bogate, parca spre a aduce marturie a pioseniei si a spiritului creator al
acestor locuri, care ca si dalta maiastra a lui Brâncusi, fac sa fâlfâie peste timp
pasarea maiastra a geniului.
Vom face azi popas la una dintre aceste bijuterii, situata în apropierea vaii Caluietului
- Mânastirea Caluiu.
Pornind din satul Caluiu, de lânga Bals, dupa un drum de 3 km, plin de pitorescul
colinelor acoperite cu vii si livezi vestite, se dezvaluie ochiului, minunata mânastire,
flancata la nord de-o clopotnita impunatoare. Începutul constructiei mânastirii, dateaza
înca din timpul lui Neagoe Basarab, când în 1516, Vlad Buzescu-banul, cu fratii sai
Dumitru si Balica-spatarul, au început constructia sfintei biserici. Timp de aproape 60
de ani, documentele nu mai pomenesc nimic de aceasta constructie, despre care, la
început, s-a crezut ca a fost doar începuta de cei trei, dar cercetari mai noi au
dovedit ca a fost ridicata pâna la acoperis. |
Daca ne gândim la instabilitatea politica a epocii si la numeroasele lupte dintre
principalele familii boieresti, este usor de înteles întreruperea constructiei. Ea va fi
terminata în 1588, de catre nepotii lui Vlad Buzescu, asa cum atesta inscriptia votiva a
mânastirii : "jupân Radu, mare ban, cu fratii mei jupân Preda spatarul si
stolnicul Stroe, nepotii jupânului Vlad banul si fiii jupânului Radu, vechi mare ban,
noi am vazut ca acest sfânt loc a ramas neterminat. Deasemenea, ne-am silit si ne-am
îngrijit de aceasta sfânta biserica si am înfrumusetat-o".
Construita în plan de trefla (15 m lungime si 6 m latime), biserica - ale carui ziduri de
caramida au mai mult de un metru grosime - se compune din : pronaos, naos si altar
semicircular în interior si hexagonal în exterior, acoperit cu o semicalota. O scurta
bolta care se uneste cu arcul estic al naosului, pe care se sprijina turla, mareste
altarul cu un spatiu în zidul lateral în care a fost sapata proscomidia. Zidurile
altarului sunt strabatute de trei ferestre cu orificii circulare, de aerisire, deasupra
lor. Altarul este separat de naos printr-o catapeteasma de lemn, pictata initial de
vestitul zugrav Mina si refacuta în 1834 de pictorul Barbu Gosoveanu. Naosul
dreptunghiular, este largit la nord si la sud de abside circulare în interior si
pentagonale în exterior si este despartit de pronaos printr-un perete a carui deschidere
este încadrata de piatra. Pronaosul adaposteste mormintele Buzestilor, astfel, în
dreapta stolnicul Stroe si cu Stanca sotia marelui ban Radu, iar în partea de nord-est,
sub o splendida placa de marmura alba, cu motive florale si vegetale, odihneste marele ban
Preda Buzescu. Fiind ales ca loc de înhumare a familiei Buzescu, marele ban Radu,
dându-si seama ca pronaosul este neîncapator, a construit un spatios portic în partea
sudica a bisericii, în care se afla patru morminte, printre care si cel al lui Radu
Buzescu, mare armas. Azi, darâmându-se porticul, cele patru morminte sunt înglobate în
pavajul curtii.
Dar ceea ce impresioneaza la aceasta mânastire este turla de deasupra naosului.
Proportiile atât de mari au fost realizate datorita faptului ca la baza, ea se sprijina
pe doua arcuri transversale, care se prelungesc pâna la sol, de-a lungul zidurilor din
nord si sud. Gratie acestei simplificari a modului de constructie a boltei, turnul
mânastirii Caluiu a putut fi înscris într-un patrat, fara intermediul arcadelor
interioare, ca la alte biserici cu plan treflat si fara sa diminueze dimensiunile boltei
interioare.
Pe de alta parte, pentru a diminua greutatea turlei, constructorii au recurs la o solutie
ingenioasa : au dat turlei forma de stea cu 12 brate, prin retragerea ferestrelor. Gratie
acestui procedeu cele 12 deschideri înalte, dar foarte strâmte ale boltei, lasa mai bine
sa patrunda lumina în naos, luminat în plus prin doua ferestre aflate în zidurile
naosului, fiecare având o deschidere circulara deasupra.
În partea superioara, zidurile naosului sunt sprijinite de patru grinzi de lemn atât de
la est la vest, la fiecare absida, cât si între cele doua arcuri nord-sud pe care le
sustin.
Din cele aratate mai sus, se poate observa ca vechii zidari autohtoni au rezolvat ingenios
problema complicata a boltilor, ridicând deasupra naosului o turla masiva din zidarie,
care amplifica frumusetea ansamblului arhitectonic, în timp ce, pentru pronaos au recurs
la o bolta transversala, în raport cu axa edificiului.
Caracteristicile constructive ale ctitoriei Buzestilor sunt puse mai bine în relief prin
decoratiunile arhitecturale exterioare, dintre care se remarca, pentru prima oara la o
constructie în întregime de caramida, centura care separa printr-un brâu -ca un ciubuc
-, în doua registre inegale fatada. Restul fatadei este decorat prin dreptunghiuri
realizate prin asezarea a doua rânduri de caramizi dispuse de-a lungul cladirii, în
lant, la distante egale si întrerupte, de câte doua rânduri de caramizi, asezate
vertical. Micile casete astfel realizate, au fost umplute cu mortar, realizându-se un
minunat efect bicolor în alb si rosu, ceea ce atrage atentia asupra maretiei si
frumusetii bisericii.
În partea superioara, casetele sunt terminate prin doua arcuri de caramida, dispuse
radial.
Dar elementul dominant al ctitoriei Buzestilor este, fara îndoiala, turla, este asezata
pe un postament prismatic, decorat ca si fatada si terminându-se cu o cornise formata din
patru rânduri de caramizi dispuse în zimti.
Frumusetea ornamentatiei exterioare este, fara îndoiala, completa, daca nu, depasita de
pictura interioara care merita un studiu aparte.
Elena Neacsu
