BULETINUL "CALEA DE LUMINA"
anul IX, nr. 93-94, IANUARIE -FEBRUARIE 2002

FILE DE ISTORIE

PERIPETIILE UNUI MANUSCRIS VECHI ROMANESC
sau
CUM SE AJUNGE IMPARAT

In anul 1557 o importanta opera literara romaneasca intitulata «Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie si catre alti domni» a fost plagiata si insusita in mod fraudulos, undeva in Rasaritul Europei.
Mai intai sa vedem ce contine opera plagiata, ca sa intelegem motivul furtului. Prin importanta ei asupra conducerii de stat, scrierea lui Neagoe Basarab, Domnul Tarii Romanesti (1512 –1521) se poate compara cu scrierile italiene din aceiasi epoca. Intr’adevar, scrierea lui Neagoe Basarab, poate sta alaturi de lucrarea contemporana a diplomatul florentin Niccolo Machiavelli, (1469 – 1527). Operele lor sunt, insa, diametral opuse.
Astfel, scrierea lui Neagoe Basarab are orientarea moral crestina si in acelasi timp, continua filonul filosofic de temperanta ramasa din antichitate in scrierile imparatului filosof stoic Marc-Aureliu. Prin continutul sau de politica si etica crestina, «Invataturile…» se refera in primul rand la relatiile dintre Stat si Biserica precum si la morala diplomatiei. Cartea domnitorului roman, dovada de inalta tinuta crestina, este expresia intelegerii, a temperantei in practica diplomatica. De aceea pretioasa lucrare, scrisa in stil subtil moralizator, a intrat in circulatie, in scurta vreme, in curtile princiare si nobiliare ca un model pentru educatia tinerilor, prin valoarea creditului moral in activitatea publica. Din pacate insa lucrarea a ajuns chiar si la Moscova, si vom vedea de indata ce s’a intamplat.
Ca sa intelegem cele intamplate, sa vedem ce ne poate oferi comparatia acestei lucrari cu alte opere de diplomatie, elaborate in aceiasi epoca, si in primul rand cu opera lui Niccolo Machiavelli intitulata «Il Principe», publicat in 1513 la Florenta. In aceasta lucrare Machiavelli construeste un sinistru tablou de cinism politic si militar. Orientarea este total contrara operei lui Neagoe Basarab.
Machiavelli sustine necesitatea de a se aplica puterea absoluta, punand in miscare actiuni de inselare, de ipocrizie si de necinste deliberata. Astfel scriitorul florentin recomanda unui conducator sa nu se dea niciodata inapoi in fata unor actiuni de cruzime, deoarece numai o duritate inflexibila poate asigura respectul supusilor. Cinismul exprimat in cartea «Il Principe» i-au decernat lui Niccolo Machiavelli inca de la aparitia cartii, reputatia de intrigant fara scrupule iar opera sa a fost etichetata, pe drept cuvant, drept diabolica. De aceea, chiar de atunci, compatriotii au creiat un termen peiorativ, termenul de machiavelism.
Dar sa trecem acum la soarta operei lui Neagoe Basarab. In anul 1557, un manuscris al cartii sale «Invataturile...» a fost plagiat in Rasaritul Europei, la Moscova. A fost un adevarat furt foarte bine chibzuit, care a stat ascuns timp de patru sute de ani. In situatia extrem de grava in care se aflau Tarile Romane dupa moartea lui Neagoe Basarab, sub amenintarea puternicului sultan Soliman Magnificul care a inspaimantat Europa si Asia, a cucerit si distrus Ungaria, a infrant Moldova, astfel ca soarta manuscrisului romanesc a fost pecetluita.
Deabea in zilele noastre s’au pornit cercetari in aceasta directie. O adevarata ancheta literara a fost pusa in miscare. Doi oameni de cultura, unul roman, Ioan Dumitriu-Snagov si altul italian, Santo Lucŕ au condus ancheta pana la descoperirea adevarului. Sa vedem ce descoperiri au facut, asupra locului unde s’a produs plagiatul si ce s’a intamplat cu manuscrisul importantei opere a Domnitorului roman ?
Ancheta a pornit din Biblioteca Vaticanului, unde din fericire, s’a pastrat o adevarata colectie de manuscrise vechi romanesti in limba slavona, romana si greaca, adunate din toate partile lumii, printre care si opera principelui roman Neagoe Basarab. Studiind colectia de manuscrise vechi, cei doi savantii au scos la lumina un fapt uimitor. Unul dintre manuscrisele de la Vatican era cel original, cel romanesc. Era opera autentica a lui Neagoe Basarab. Dar mai exista o traducere in limba greaca a operei lui Neagoe Basarab in care au fost sezisate modificari care sar in ochi. In loc de numele domnitorului roman ca autor, figureaza numele de Varlaam, iar invataturile sunt destinate unui fiu al lui Varlaam, cu numele Ioan. Profesorul Santo Lucŕ a dat in vileag cum ca Varlaam a fost de fapt numele dupa calugarie al principelui de la Moscova, Vasile al III-lea, (1479-1523) iar fiul sau Ioan nu este altul decat Ivan al IV-lea cel Groaznic (1530-1584), cel care a pus la cale plagiatul si furtul.
Savantii cercetatori au descoperit si motorul furtului. Astfel Ivan, care la inceput a avut numai titlul de principe al Rusiei, si-a insusit manuscrisului romanesc ca sa-si construiasca pe baza lui titlul de tar, imparat al Rusiei, deci titlul de continuator al imparatilor de la Constantinopol si pe aceasta cale titlul de urmas legitim al imparatilor romani.
Iata cum s’a planuit si cum s’a realizat furtul. Traducerea textului in greceste s’a facut la Moscova. Cel care a facut traducerea a fost Teodor Malamachos, a carui nume figureaza la sfarsitul manuscrisului grecesc. S’a identificat deasemenea ca hartia pe care a fost scrisa traducerea in greceste avea un filigran care a fost utilizat la stocul de hartie fabricata intre anii 1528 si 1565. Deci manuscrisul dateaza din aceasta perioada, adica dupa elaborarea textului de catre Neagoe-Basarab, care moare in 1521.
In anul 1557 Malamachos este trimis de la Moscova la Constantinopol, in calitate de ambasador al lui Ivan al IV-lea, ca sa-l convinga pe Patriarhul grec sa acorde stapanului sau titlul de tar (imparat), titlul pe care principele Moscovei si-l insusise de altfel cu de la sine putere cu zece ani in urma. Timp de zece ani de zile au fost tergiversate tratativele intre Moscova si Constantinopol. Probabil ca vestea despre uratele purtari ale groaznicului Ivan cutreierasera Europa. De aceea, pe langa alte daruri catre Patriarhia de la Constantinopol, manuscrisul cu «Invataturile…» trebuia sa dovedeasca inalta moralitate a teribilului Ivan cel Groaznic, ca si cum n’ar fi fost un tiran care a instituit un regim de teroare si de asasinate la Moscova, ci un om plin de blandete si de omenie. Malamachos a falsificat insa numai titlul operei, asa numita didascalie, unde a scris numele Varlaam in loc de numele adevaratului autor, care era Neagoe Basarab. El a falsificat si numele celui caruia ii erau destinate invataturile, scriind in loc de Teodosie numele lui Ivan, Falsul era perfect. Numeni nu s’a gandit ca peste 400 de ani adevarul va iesi la suprafata.
Si adevarul a iesit la suprafata deoarece Malamachos, traducatorul, fie din cauza grabei, fie din razbunare pentru ca nu a fost platit corect de catre abuzivul si groaznicul sau patron, a lasat in textul grecesc numele neschimbate ale Domnitorului Neagoe Basarab, ale fiilor sai Ioan si Petru si ale fiicelor sale Stana, Roxana si Anghelina, asa cum se vad aceste nume deasupra fiecaruia dintre acesti copii in picturile din fresca magnificei biserici a Manastirii Curtea de Arges. De asemenea in textul grecesc a lasat numele Doamnei Neaga, mama lui Neagoe Basarab. Dar la Constantinopol nepotrivirea cu numele familiei lui Ivan, nu s’a observat iar textul, chiar gresit falsificat, a fost folositor scopului necinstit pentru care a fost tradus in greceste. Cert este ca pana la urma, pe baza acestui fals, Ivan al IV-lea cel Groaznic a primit titlul de imparat. Textul a jucat rolul de recomandare morala, si si’a indeplinit scopul perfid de acreditare moral-crestina a teribilului Ivan-cel-Groaznic. In text se arata ca un monarh trebuie sa aiba purtari crestinesti, sa conduca poporul sau cu blandete, adica exact invers decat conducea Ivan-cel-Groaznic. Fara indoiala ca lui Ivan i s’ar fi potrivit mult mai bine opera lui Niccolo Machiavelli.
Asa cum se intampla intotdeauna, adevarul iese la iveala pana la urma. Uneori insa cu mare intarziere! Printr’o analiza comparativa minutioasa intre exemplarele textului original din 1513 scris de catre Neagoe Basarab cu textul grecesc contrafacut in 1557, texte aflate in biblioteca Vaticanului, lucrurile s’au lamurit. Din nefericire insa profesorul Ioan Dumitriu-Snagov, care incepuse elaborarea unui studiu aprofundat asupra operei Domnitorului roman, ne-a parasit lasand lucrarea sa neterminata. Speranta noastra este si ne intrebam daca un alt savant roman ar putea continua, in viitor, valoroasele cercetari intrerupte.

Dr. Paul Dancescu