Buletinul "Calea de lumina"
AN IV, nr. 39, IULIE - AUGUST 1997

PAGINA NOULUI VENIT

SCRISOARE DESCHISA

Domnilor leaderi comunitari,

Vrem sau nu s-o recunoastem, fatalismul este o caracteristica a neamului nostru. Īntotdeauna am fost tentati sa īmpingem pāna la paroxism forta destinului si de multe ori ne-am lasat angrenati īn mecanismul destructiv al inertiei. Ce ne mai caracterizeaza pe noi, pe romāni ? Invidia. Acea privire rea aruncata unei societati pe care o credem defavorabila, ba chiar ostila. Invidia noastra este īnsa doar o lipsa metafizica de autonomie, ea este "veninul pe care-l secretam si cu care otravim atmosfera" (asa cum scria plastic undeva Francesco Alberoni). Ca avem aceste tare n-ar fi nimic, dar unii dintre noi, prooroci sarmani, īsi permit cu aroganta sa le prolifereze, profitānd de un oarecare leadership comunitar. Uitam īnsa (din īntāmplare ?) ca leadership nu īnseamna numai privilegii ci si responsabilitati. Nu sunt moralista (tocmai eu !) dar consider ca a venit timpul sa constientizam ca trebuie sa īnceteze hartuielile penibile si razboaiele liliputate ce dainuie deja de decenii, sa analizam realitatea si sa actionam. Pastrarea cu obstinenta a unui statu-quo īngradit īn structuri desuete, nu face decāt sa dauneze idealului nostru de pastrare si perpetuare a valorilor ancestrale. Concurenta este un factor pozitiv, care faciliteaza progresul, cu conditia sa existe respect si loialitate. Noi toti avem nevoie de progres, dar nu cu pretul urii, al dusmaniei si al denigrarii, ci prin īntelegere armonioasa si echilibrata. Daca cei care au format nucleul comunitatii noastre de aici, cu zeci de ani īn urma, n-au reusit sa creeze o comunitate unitara, nu este rolul nostru sa-i judecam, nici sa uitam sau sa denigram meritele lor. Ei au constituit un īnceput, care acum, prin noi cei de azi, trebuie sa continue. De aceea cred ca īn loc sa ne pierdem īn a cauta motivele pentru care nu suntem o comunitate unita si puternica, sa nu mai stam la taclale, ca tatele pe prispa, si sa ne unim, pentru a deveni puternici. Oare īn conditiile actuale, sa nu ne dam seama ca vremea plānsului de mila noastra s-a dus ? Daca din punct de vedere cultural ne putem māndri cu unele succese (de mai buna sau de mai slaba calitate), nu acelasi lucru se poate spune despre ansamblul vietii comunitare, care implica dimensiuni sociale, economice si chiar politice. Oameni inimosi organizeaza laudabile si demne de respect evenimente la care participam cu bucurie si entuziasm, dar cum cu o floare nu se face primavara, toate aceste activitati nu reprezinta o reala viata comunitara. Adepti ai sfaturilor (de buna sau mai rea credinta) date si primite pe la colturi, n-am fost capabili sa ne organizam si sa īnfiintam o institutie (ca multe alte comunitati culturale), care sa fie mai presus de micile interese "de gasca", pentru ca nu le pot spune "de casta". O institutie care sa ne reprezinte si sa ne apere interesele noastre, ale tuturor romānilor de aici, indiferent de vārsta, sex, situatie sociala, economica sau culoare politica. Sustinerea sociala si morala a noastra, a tuturor si propulsarea celor mai dotati dintre noi pentru a ne reprezenta īn fata societatii care ne-a primit, ar putea fi unul din obiectivele noastre majore. Evolutia noastra sociala duce īn mod cert si la o evolutie pe plan economic, ceea ce, iata, poate reprezenta un alt obiectiv important. Īn mod firesc, toti avem interese particulare, care primeaza ca importanta, dar trebuie sa īntelegem ca realizarea scopurilor noastre personale nu ne īmpiedica cu nimic sa ne aducem, cu responsabilitate, contributia la dezvoltarea noastra comunitara. Rolul cel mai important īn toate aceste demersuri īl au leaderii nostri comunitari, fie ei spirituali, culturali, sociali sau economici. Īmi permit sa cer leaderilor nostri sa īnceteze de a mai juca roluri de "ciobani mioritici" īn lupta lor pentru putere si sa-si uneasca fortele (pe care unii dintre ei chiar le au) pentru ca īmpreuna sa ne conduca pe noi, membrii acestei comunitati, spre o reala si dinamica viata comunitara. Aduc aminte domnilor leaderi (saracii, cum au uitat cu desavārsire!) ca leadership īnseamna capacitatea de a influenta pe ceilalti si de a-i incita sa realizeze anumite obiective. Aduc aminte domnilor leaderi care le sunt obligatiile. Iata-le :
- sa stie sa defineasca obiectivele importante ale comunitatii;
- sa motiveze oamenii si sa-i organizeze ;
- sa analizeze problematica comunitara si sa formuleze planuri strategice si operationale de reorganizare si dezvoltare ;
- sa faca dovada de perspicacitate creativa ;
- sa nu uite ca doar puterea charismatica nu eate suficienta pentru a fi un bun leader ;
- sa nu uite ca puterea trebuie īn primul rānd sa se datoreze competentei.
Īn numele unei comunitati satule de fasoane zaharisite si prafuite, va provoc, domnilor leaderi, nu la o dezbatere, pentru ca "verba volant", ci la actiune.
Actionati, domnilor !

Mariella Dumitriu,
sociolog