Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 56, DECEMBRIE 1998

DIN ISTORIA ROMÂNILOR

POLITICA EXTERNA A ROMÂNIEI ÎNTRE CELE DOUA RAZBOAIE MONDIALE

La sfârsitul primului Razboi mondial, harta politica a Europei a suferit modificari importante.
În primul rând, a fost dizlocarea imperiului austro-ungar, caderea tarismului în Rusia, înfrângerea Germaniei. Se contureaza granitele unor noi state, printre care si întregirea tarii noastre, dar cu mari opozitii si agresivitate din partea Marilor Puteri, care-si urmaresc interesele lor.
În urma proclamarii Marii Uniri din 1918, România Întregita îsi consolideaza independenta si suveranitatea. Politica externa devine mai activa, diplomatia româneasca cunoaste un salt considerabil în raport cu perioada de dinainte de razboi. România moderna devine un stat important în centrul si sud-estul Europei.
România, prin democratia instaurata, are o contributie însemnata la mentinerea pacii, securitatii si respectarea drepturilor legale, colaboreaza cu Marile Puteri, precum si cu statele vecine - "Mica întelegere", tratat semnat între Cehoslovacia, Iugoslavia si România, (1920-1921) -.
România este membru fondator al Societatii Natiunilor cu sediul la Geneva, urmarind cu atentie aplicarea art. 10 al Pactului : "Membrii Societatii se angajeaza sa respecte si sa mentina contra oricarei agresiuni externe, integritatea teritoriala si independenta politica a tuturor membrilor Societatii".
Nicolae Titulescu spunea : "Democratia a patruns în viata internationala prin Societatea Natiunilor, si datorita ei toate statele sunt egale în fata legii".
La 6 Septembrie 1926 s-a încheiat "Pactul de amicitie si de colaborare cordiala între România si Italia", cu urmare imediata a recunoasterii de catre Italia a unirii Basarabiei cu tara.
O contributie însemnata a reprezentat "Pactul de neagresiune si a tratatului de arbitraj între România si Grecia" pentru mentinerea pacii în Balcani.
În 1928, România a aderat la "Pactul Briand-Kellog" care a fost primul tratat international ce interzicea recurgerea la razboi ca mijloc de rezolvare a litigiilor între state.
În acest sens, România, U.R.S.S., Polonia, Estonia si Letonia au semnat "Protocolul de la Moscova", prin care U.R.S.S. recunoaste unirea Basarabiei cu România si în acest fel, dupa multi ani, se reiau relatiile diplomatice dintre cele doua tari, pâna la acea data, relatiile fiind foarte încordate, datorita amenintarilor sovieticilor prin destabilizarea politica interna a României ( rebeliunea de la Tatar-Bunar din Septembrie 1924).
Ca ministru de externe (Iunie 1927), Nicolae Titulescu a reafirmat politica pentru pace, promovata de România. Titulescu a întreprins calatorii la Roma, Paris, Geneva, Belgrad având contacte cu personalitati politice si diplomatice. De asemenea, între 1932 - 1936, Nicolae Titulescu a desfasurat ample actiuni în vederea apararii drepturilor fundamentale ale poporului român. Împreuna cu reprezentantii tarii noastre a luptat pentru dezarmare si pentru controlul international activ în acest sens. El considera ca orice agresiune, în orice parte a globului, reprezinta o amenintare a pacii generale. "Când pacea e amenintata nu se raspunde cu razboi, ci cu organizarea pacii".
În 9 Februarie 1934 se constituie "Întelegerea Balcanica" care cuprinde România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia si Turcia, prin care se largeste cooperarea internationala si întarirea sistemului de securitate. Nicolae Titulescu, la 4 Aprilie 1934, în discursul sau în fata adunarii Deputatilor, accentueaza importanta pastrarii unitatii nationale.
Cu toata lupta internationala pentru pace, la care tara noastra a participat activ, în Martie 1936, Societatea Natiunilor primeste o lovitura fara replica : ocuparea fara nici o piedica a zonei demilitarizate a Rinului de catre Germania, a constituit condamnarea la moarte a întregului sistem de securitate europeana. În fata acestei situatii, atitudinile Marii Britanii si a Frantei au fost de neînteles si, totodata, alarmante pentru statele Europei centrale, cu exceptia Ungariei si Bulgariei care "si-au strâns legaturile cu Axa" (V. V. Tilea).
Pacea este amenintata în toate statele europene. Ea devine o iluzie, concesiile facându-se politicii de forta, sacrificându-se dreptul international, violându-se tratatele de pace si nerespectarea angajamentelor luate.
În 1938, Germania ocupa Austria. Nici o sanctiune din partea Societatii Natiunilor ! Guvernul britanic a formulat un protest formal, ca peste trei zile sa accepte oficial anexarea Austriei.
"Auschluss"-ul a trezit o profunda îngrijorare în cercurile politice si opinia publica din România. Înca din 1938, ministrul de externe, Gheorghe Tattarascu, facea declaratii presei ca politica noastra externa va avea ca scop mentinerea pacii, integritatii granitelor, neacceptând nici un amestec din afara în politica României.
România s-a opus la dezmembrarea Cehoslovaciei, în urma ocuparii Sudetilor, intervenind la Londra si la Paris pentru acordarea de ajutoare economice si financiare. Statele europene ramân indiferente si astfel, în Octombrie 1938, Ungaria hortista ocupa 12 mii km din Cehoslovacia cu o populatie de peste un milion locuitori ; de asemenea, Polonia ocupa regiunea Tesheu. Numai Româia refuza sa anexeze partea orientala a subcarpatilor cehi.
România nu poate conta pe sprijinul extern în fata pericolului germano-hortist. Regele Carol al II-lea a facut un tur la Londra, Paris, Bruxelles si Berlin pentru a pleda integritatea hotarelor noastre. Pentru ca Anglia si Franta nu i-au promis nici un ajutor, Hitler a profitat si a fost foarte dur, plin de amenintari si cinism fata de Regele Carol al II-lea, amenintând un atac direct asupra României.
În urma amenintarilor facute de colosul german, România a fost obligata sa semneze, la 23 Martie 1939, "Tratatul asupra promovarii raporturilor economice între Regatul României si Reich-ul german".
Astfel, în acest context politic, pe cerul Europei au aparut norii negrii ai celui de al II-lea Razboi mondial!

Dr. Gabriela Dancescu