"FRATII DOMNULUI"

Daca ne gândim ca în timpurile noastre, când limba e mult evoluata, un cuvânt are mai multe întelesuri sau este folosit în mai multe sensuri, sa ne ducem cu gândul spre acum doua mii de ani când graiurile erau sarace în vocabular, ca expresii, ca exprimare. Astfel, concretizând, sa încercam sa ne lamurim sensul de «frate» si «sora» în timpul vietii Mântuitorului, sensuri care sunt si astazi în vorbirea noastra.
Toti crestinii de pe pamânt se numesc «frati». «Si a zis Dumnezeu Tatal : "Sa facem pe om dupa chipul si asemanarea noastra"» (Fac. 1, 26-27; 3, 22; 5, 1-4 si 9, 6). Deci, noi, toti crestinii, suntem neamul lui Dumnezeu, «frati întru Domnul» (Faptele Apostolilor 17, 28-29 ; 21, 1 ; 23, 5).
Stim ca dreptul Iosif a fost casatorit cu Salomea si a avut sapte copii : patru baieti - Iacob, Simion, Iuda si Iosie - si trei fete - Tamara, Ester si Maria. Sotia i-a murit, iar el a trait în curatenie si în frica de Dumnezeu pâna la vârsta de 110 ani. La 84 de ani preotii Templului i-au încredintat-o pe copila Maria pentru a-i fi sot pazitor al Fecioriei ei si tata pamântesc, în fata oamenilor, a Fiului lui Dumnezeu. Deci, asa cum ne spune Sfântul Apostol Marcu : «Au nu este Acesta fiul Mariei si fratele lui Iacob, Iosie, Iuda si Simion ?» (Mc. 6, 2) De aici reiese clar ca acesti «frati» erau fiii lui Iosif din prima casatorie, deci frati vitregi pamânteni ai lui Iisus.
Termenul de «frati» este folosit în sensuri mult mai largi. Oare noi nu spunem despre oamenii care vietuiesc în aceiasi localitate, comunitate, breasla etc, ca sunt frati ?
Pe plan spiritual, preotii, între ei, se numesc frati (Lev. 21, 10), iar Sfântul Apostol Pavel foloseste, în mod curent, adresându-se multimilor cu apelativul de «fratilor» (1 Cor. 1, 10; 1, 58 ; 3, 4 ; 10, 1; 11, 21 ; 12, 1 ; 14, 26; etc.)
Expresia «frati crestini» o gasim si în Parabole (11, 1-4) : «Asa zice Domnul : sa nu mergeti nici sa nu începeti razboi cu fratii vostri».
Oamenii aceluiasi neam sunt frati, asa cum reiese din cele scrise în Biblie despre Moise, care a fost crescut la curtea lui Faraon - în obiceiul si cultura Egiptului - iar la vârsta maturitatii a vazut muncile grele ale fiilor lui Israel, «fratii sai» (Iesirea 2, 11).
Gasim termenul de «frate» sau «sora» folosit în mânastiri, în limbajul preotilor care se adreseaza enoriasilor cu «fratii mei întru Domnul», sau atunci când vorbim de biserici de rit deosebit, de exemplu: «sora noastra, biserica catolica».
În lumea laica cuvântul frate desemneaza acea persoana pe care o simtim aproape de sufletul nostru, legata prin sânge sau printr-o actiune întreprinsa în comun, care împarte cu noi aceiasi bucata de pâine : «frati de cruce», «frati de arme», «frati de suferinta».
Dar, în Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel ne dezvaluie existenta «fratilor tradatori, mincinosi, falsi» (2 Cor. 11, 26). Aceiasi atentionare o întâlnim si în cuvântul Sfântului Apostol Petru - în alegerea fratelui bun, alaturat celor unsprezece apostoli în ziua Cincizecimii :  «Barbati frati, trebuia sa se împlineasca Scriptura aceasta prin care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinante despre Iuda, care s'a facut calauza celor ce L-au prins pe Iisus» (Faptele Apostolilor 1, 15-26).
Pe Cruce fiind, Iisus graieste catre mama Sa, Maria, zicând : «Femeie, iata fiul tau», referindu-se la ucenicul Sau iubit, Ioan, iar acestuia Îi spune : «Iata mama ta». Cuvintele Mântuitorului nu definesc o legatura de sânge, ci un simbol care desemneaza pe Sfânta Fecioara Maria ca fiind Mama tuturor crestinilor.
Iar Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, ne spune prin gura Sfântului Apostol Matei : «Tata sa nu va chemati pe pamânt între voi, pentru ca unul este Tatal vostru, cel din ceruri, si unul Învatatorul vostru Iisus Hristos, iar voi toti "frati" sunteti» (Matei 25, 8-10).
În încheiere, putem concluziona ca expresia «Aveti-va ca fratii !» este cea care îndeamna crestinii a creia pacea pe pamânt si liniste între oameni.