RUGACIUNEA PURA

Evagrie Ponticul, (+ 399), originar din Asia Mica, prieten si discipol al marilor Sfinti Parinti din Capadocia - Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore de Nyssa si Sfântul Grigorie de Nazianz - a fost unul dintre multi alti credinciosi întru Domnul Iisus Hristos care s'a izolat departe de viata comunitara a bisericii, în desertul egiptean.
În aceasta izolare el a luptat împotriva puterilor demonice - care se manifestau prin cerinte trupesti, pasiuni, viziuni tentante etc.) printr'un singur mijloc, rugaciunea.
Îndemnul la rugaciune îl gasim în Sfânta Evanghelie : «Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decât numai cu rugaciune si post» (Mc. 9, 29), «Rugati-va neîncetat» (I Tesaloniceni 5, 17). Pustnicilor, singuri în desert numai cu Dumnezeu, rugaciunea individuala le era elementul pozitiv esential al spiritualitatii lor crestine.
Evagrie a fost primul pustnic care a dat îndrumari cum sa ne rugam. «Rugaciunea este o conversatie a mintii cu Dumnezeu. (. . .) Trebuie sa ne rugam pentru a primi darul lacrimilor, recunoscând micimea noastra, sa cerem obtinerea iertarii lui Dumnezeu. (. . .) Sa ne tinem treji si sa ne rugam energic, îndepartând grijile. Pentruca demonul ne vede plini de credinta în rugaciunea nostra, ne da gânduri despre anumite obiecte ce ni se par necesare chiar în acel moment, anumite lucruri sau probleme pe care ni le sugereaza ca ar fi de realizat pe loc amintiri - în special - negative, plictiseala, cascat etc. Facând un efort si dând imaginatiei nostre numai rugaciunea, ne vom putea ruga în liniste. În timpul rugaciunii sa avem blândete si sa înlaturam mânia. (. . .) Rugaciunea este un fruct de bucurie si recunostinta. Rugaciunea exclude tristetea si deznadejdea. Sa nu ne rugam numai pentru îndeplinirea dorintelor si nevoilor noastre pentru ca acestea pot sa nu fie în concordanta cu voia lui Dumnezeu. Rugaciunea este o ridicare a inimii catre Dumnezeu. Sa ne rugam, în primul rând, pentru a fi curatati de pasiuni, de ignoranta, de tentatie, de descurajare, de grija lucrurilor materiale. Sa aducem slava lui Dumnezeu. Sa multumim neîncetat pentru ceea ce am primit de Sus. Sa ne rugam mult pentru altii care au nevoie de ajutorul Domnului, pentru pace, pentru cei flamânzi, pentru cei în razboi, pentru cei ce se savârsesc, pentru pacatele noastre capitale si ale celorlalti. Psalmodierea învinge pasiunile si calmeaza furtunile corpului, activeaza mintea.»
Sfântul Macarie Egipteanul recomanda rugaciunea centrata pe o repetitie constanta cu rugaciunea scurta, esential fiind numele lui Dumnezeu : «Doamne», «Doamne, ajuta-ma !», «Multumescu-Ti Tie, Doamne !», «Doamne, milueste-ma !» Dumnezeu stie ce ne este de trebuinta.
Aceasta spiritualizare a rugaciunii scurte, repetativa, o gasim si la calugarul Nil Majkov (1483-1508), care o caracterizeaza printr'o simplicitate spirituala impresionanta. El cauta linistea spiritului evitând toate alte gânduri, spunând din adâncul inimii, ca pe o litanie : «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul».
Pentru începatori, Sfântul Grigore Sinaitul gaseste o formula mai simpla : «Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !».
Recitând atent aceasta rugaciune repetativa, stând în picioare sau culcat, cautam sa avem o respiratie lenta, dupa recomandarea lui Simion Teologul.
Daca în timpul rugaciunii apare spiritul rau, invocam pe Iisus Hristos, fara încetare si concentrându-ne atentia spre ruga noastra, spiritul cel rau va dispare ars de Numele divin.
Rugaciunea este bine primita daca ne rugam în comun - în sfânta biserica - dupa cum ne-a învatat Domnul Iisus si dupa cum ne-a promis ca El este în mijlocul nostru.