Hristos a Înviat

HRISTOS A ÎNVIAT !

prin care recunostem, cu toata puterea convingerii noastre, cea mai mare minune a lumii, sla-vita Înviere din morti a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Timp de 40 de zile - pâna la Înaltare - ne salutam cu aceste simbolice cuvinte, la care raspundem - cu taria stejarilor nostri seculari - ADEVaRAT A ÎNVIAT !
Marturisim astfel ca evenimentul petrecut, conform traditiei crestine, duminica 7 Aprilie în anul 30 al erei noastre - Învierea Domnului - este adevarat si-l vom comemora pâna la sfârsitul veacurilor.
Suntem în plina primavara. Îi este greu graiului omenesc sa redea nesfârsitul sir de aspecte, de forme si de frumuseti pe care acest "anotimp al vietii" ni-l asterne în fata ochilor. Ca prin farmec natura s'a dezlantuit într'o uriasa explozie de binecuvântari : potop de verdeata ne înconjoara, covoare multicolore de flori ne desfata privirile, minunate concerte ale zburatoarelor ne încânta auzul. Toate acestea si multe altele au darul de a ne însenina viata, de a mari dragostea de a trai.
Pentru noi, crestinii, însa, acest minunat anotimp aduce si alte temeiuri de bucurie. Asa cum razele calde ale soarelui de primavara trezesc la viata, tot asa Învierea Domnului din mormântul pecet-luit si pazit cu straja, umple de lumina, de sens si de bucurie viata noastra.
Ne staruie în memorie chipul preotului care în noaptea Sfintei Învieri, din fata Sfântului Altar, ne cheama - cu vocea-i calda - «Veniti de luati lumina». Si ne-am aprins nu numai faclia pe care, dupa slujba, am dus-o la casele noastre, ci mai ales ne-am umplut sufletele de lumina cea tainica, dar reala si vie, a Mântuitorului Iisus Hristos. Caci - asa cum ne încredinteaza Sf. Apostol Ioan «El este lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul care vine în lume» (In. 1, 9).
De aceasta lumina vorbesc sfintele cântari din noaptea Învierii : «Ziua Învierii si sa ne luminam popoare, ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut» sau «Sa ne curatim simtirele si sa vedem pe Hristos, stralucind cu neapropiata lumina a Învierii» ori «Ziua Învierii si sa ne luminam cu praznuirea si unul pre altul sa ne îmbatisam. Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi. Sa iertam toate pentru Înviere. Si asa sa cântam Hristos a Înviat din morti, Cu moartea pre moarte calcând, Si celor din morminte, Viata daruindu-le !»
Cea mai mare sarbatoare crestina - praznicul Învierii Domnului - este sarbatoarea luminii, a vietii, a bucuriei si a pacii. Este sarbatoarea luminii, pentru ca lumina a rasarit noua Hristos-Domnul din întunericul mormântului ; este sarbatoarea vietii pentru ca - în Hristos - viata s'a aratat mai puternica decât moartea si de atunci Învierea a devenit izvorul vietii vesnice si fundamentul învierii noastre ; este sarbatoarea bucuriei pentru ca toti - mari si mici - ne bucuram din suflet ca a Înviat Domnul Iisus ; în sfârsit, este sarbatoarea pacii pentru ca Învierea Domnului este adeverirea ca prin cruce s'a facut pace între noi si Dumnezeu, ca Iisus este cu noi, cu Biserica Sa pâna la sfârsitul veacurilor si ca El ne cheama sa traim în pace cu Dumnezeu, cu noi si cu semenii.
Învierea lui Hristos nu este numai întoarcerea la viata obisnuita, cum a fost cazul lui Lazar, ci este si înaltarea trupului în zona vietii vesnice, patrunderea lui în viata divina, care nu cunoaste moar-te, caci - dupa învatatura crestina - exista mai multe trepte ale vietii : una este viata tuturor vietuitoarelor de pe pamânt - de la o clipa la zeci si zeci de ani - ; alta este viata sufletului omenesc, care fiind viata spirituala este nemuritoare ; în sfârsit - si ceea ce-i mai important - este Dumnezeu, viata cea vesnica si absoluta, izvorul a tot ceea ce exista, a tot ce viaza si al nemuririi sufletului însusi, al nemuririi noastre. Caci - dupa cuvântul Sf. Apostol Pavel - «în El viem si suntem» (F.A. 17, 28). Exact aceasta viata vesnica - cu adevarat fara de moarte si fara de sfârsit - ni s'a descoperit, ni s'a daruit si ni se daruieste mereu în Iisus Hristos, în Învierea Lui.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, este Dumnezeu-om, în persoana Lui divino-umana unindu-se deplinatatea dumnezeirii cu aceea a firii umane. El este Dumnezeu desavârsit si om desavârsit. Firea lui omeneasca este îndumnezeita, este ridicata pe planul vietii vesnice. Aceasta dumnezeire si a trupului Domnului s-a descoperit deplin în Învierea Sa. Spre deosebire de învierea lui Lazar - unde a fost nevoie ca piatra grea de pe mormânt sa fie data deoparte - Iisus iese biruitor din mormânt, piatra fiind pe mormânt, intra în camera unde erau adunati uce-nicii si iese de acolo, usile fiind încuiate, se arata pe drumul Emausului lui Luca si Cleopa, apoi dispare, pentru ca - dupa 40 de zile - sa se înalte la cer întru marire dumnezeeasca, de unde va veni la sfârsitul veacurilor sa judece viii si mortii.
Trupul Lui îndumnezeit, patruns de lumina Dum-nezeirii, are viata vesnica. De aceea Iisus Hristos, Dumnezeu-omul, este viata vesnica si, în El, aceasta viata vesnica ni se împartaseste tuturor. Caci El a zis : «Eu sunt învierea si viata. Cel ce crede întru mine, de va si muri, viu va fi» (In. 11, 25), adica va avea parte cu întreaga lui fiinta de viata vesnica.
Viata este un mare dar de la Dumnezeu, ea spri-jinindu-se pe viata vesnica. Învierea lui Hristos este temeiul învierii noastre, al vesniciei noastre. În toate formele vietii exista un dor, o chemare dupa vesnicie. Oamenii tind spre vesnicie nu nu-mai prin generatiile care se succed unele dupa altele, ci si prin cultura si civilizatia pe care le creaza, le îmbogatesc si le transmit prin vigoarea vietii lor spirituale, expresie a sufletului în goana dupa Adevar, Bine si Frumos, dupa Desavârsire, Nemurire si Îndumnezeire.
Viata omului pe pamânt trece si a trecut prin fe-lurite amenintari. Dar noi, crestinii, credem ca Dumnezeu, care este Viata absoluta si vesnica si izvorul însusi al vietii si care ni s'a descoperit în Iisus Hristos în chip desavârsit, vegheaza continuu peste cursul vietii fiecarui om si fiecarui popor si ne cheama sa conlucram cu El pentru ca viata sa se dezvolte în chip armonios si deplin. Învierea Domnului ne da încredintare ca biruinta finala va fi de partea vietii, nu de cea a mortii, pentru ca omenirea «viata sa aiba si cât mai multa viata» (In.10, 10).
Învierea Domnului este si sarbatoarea bucuriei, a celei depline. Ne putem închipui navalnica bu-curie ce a inundat sufletele femeilor mironosite, când Iisus le-a întâmpinat - dupa Înviere - cu cu-vintele : «Bucurati-va» sau a ucenicilor carora il s-a aratat de mai multe ori înainte de înaltarea la cer. Sau cine ar putea cuprinde în slove omenesti bucuria sfânta a Maicii Domnului, care era îm-preuna cu ucenicii si cu mironositele (F.A. 1, 13-14), vazându-si Fiul cel iubit întors de la moarte la viata, bucurie atât de plastic exprimata de Sfânta noastra Biserica Ortodoxa în cuvintele irmosului (cântare bisericeasca) : «Îngerul a strigat celei pline de dar, bucura-te Fecioara, bucura-te. Si iarasi zic bucura-te caci Fiul tau a înviat a treia zi din mormânt».
Bucuria Învierii este, în acelas timp, si bucuria întregii firi, creatia lui Dumnezeu. Iata cuvntele lui Sf. Grigore Teologul : «Craiasa anotimpurilor, primavara, întâmpina cu stralucire pe craiasa zi-lelor praznicului Pastelor si prinoase îi aduce tot ce este mai stralucit si mai placut ; acum cerul este luminat si spuza stelelor este mai curata ; acum valurile marilor se îmbratiseaza cu tarmurile, norii cerului cu raza soarelui, vazduhul cu vântu-rile, glia cu roadele sale ; acum izvoarele si-au limpezit undele, acum apele se revarsa mai îndestulatoare ; acum livezile se umplu de mireasma si semintele încoltesc . . . ».
În sfârsit - dar nu în cele din urma - Învierea Domnului este sarbatoarea pacii. Pacea este prima chemare a Domnului dupa Înviere. «Pace voua» sunt cuvintele cu care Mantuitorul întâmpina pe ucenici la prima Sa întâlnire cu ei. Învierea Domnului ne cheama direct la pace, la împacare cu semenii : «Pastele cele prea cinstite noua ne-a rasarit, Pastele cu bucurie unul pre altul sa ne îmbratisam », sau «Ziua Învierii sa ne luminam cu praznuirea si unul pre altul sa ne îmbratisam». Iar la tara, unde traditiile s'au pastrat mai puternice decât la orase, crestinii îsi dadeau o sarutare a pacii în ziua de Pasti.
«Iata a venit la noi - spune Sf. Ioan Gura de Aur - praznicul cel dorit si mântuitor, ziua Învie-rii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul pacii, pricina împacarii, îndepartarea razboaielor, nimicirea mortii, înfrângerea diavolului».
Învierea Domnului o traim fiecare, în felul nos-tru, dar mai deplin în bisericile comunitatii noas-tre. Pregatiti cum se cuvine pentru întâmpinarea «sarbatorii sarbatorilor», iertând gresalele aproapelui, savârsind fapte bune, îndepartând zgura pacatului prin spovedanie si primind Sf. Împartasanie, sa ne amintim de frumoasele versuri ale lui Vasile Militaru :

HRISTOS A ÎNVIAT !