AN IX, nr. 97-98-99, MAI-IUNIE-IULIE 2002

FILE DE ISTORIE

CRONICA DE LA NURENBERG

In anul 1493 se tipareste in Germania, la Nurenberg, o superba carte de istorie si geografie in limba latina. Este CRONICA DE LA NUREMBERG, o adevarata capodopera a artei tipografice.
Uriasa ca dimensiuni, bogata in pagini, admirabil imprimata, splendid ilustrata cu peste o mie de gravuri colorate cu mana, Cronica de la Nuremberg poarta numele de incunabul, ca toate cartile tiparite inainte de anul 1500. Exemplare din aceasta nepretuita realizare editoriala, veche de peste o jumatate de mileniu, au ramas pana astazi si sunt conservate cu gelozie in principalele biblioteci ale lumii. Din fericire, in marea Biblioteca a Academiei Romane din Bucuresti, se pastreaza doua exemplare din aceasta comoara. Cateva biblioteci particulare din Bucuresti poseda deasemenea valoroase exemplare.
Dar nu frumusetea cartii ne intereseaza pe noi, ci faptul ca in aceasta istorie a lumii se prezinta o larga descriere istorica si geografica a romanilor si a regiunilor locuite de romani. Primele doua capitole se ocupa in mod special de Tarile Romane. Lucrarea are deasemenea cele mai vechi imagini din Tara Romaneasca. Deci cartea reprezinta intr’adevar intrarea Romaniei in istoria mondiala.
Multa vreme s’a crezut ca autorul cartii s’a inspirat despre Romani dintr’un manuscris numit «Cronica moldo-germana» care se pastreaza astazi, ca exemplar unic, in Biblioteca de Stat din Munchen. De fapt cartea tiparita la Nuremberg in 1493 cuprinde doua parti distincte : prima parte este scrisa de catre doctorul german Hartmann Schedel si reprezinta cronica lumii propriu zisa iar partea a doua este o prezentare istorico-geografica a Europei de Rasarit, scrisa de savantul umanist italian Enea Silvio Piccolomini, cel care a fost ales Suveran Pontif la Roma in anul 1458 sub numele de Papa Pius al II-lea. Astfel intregita, lucrarea se prezinta ca o monumentala cronica medievala, o carte de baza cunoscuta sub titlul latinesc complet «Registrum huiu operis cronicarum cum figuris et imagnibus ad initio mundi»

Dar am amintit numele umanistului italian Enea Silvio Piccolomini. Cine a fost el si de ce s’a interesat el despre poporul roman ? Sa deschidem lucrarea pe care i-a inchinat’o istoricul roman Ioan Dumitriu-Snagov si sa citim cateva randuri despre savantul italian. Enea Silvio Piccolomini, om de vasta cultura, tip reprezentativ de umanist din epoca renasterii din Italia, facea parte dintr’o familie nobila din orasul Siena. Cunoscator al culturii latine si grecesti si admirator al artelor pagane ale antichitatii, poet in tinerete, om politic, consilier personal al imparatului german Frederic al II-lea, apoi episcop de Triest si mai apoi cardinal de Sfanta Sabina de la Roma, el scrie lucrarea amintita mai sus inainte de a fi ales Pontif pe Scaunul Apostolic de la Roma. Enea Silvio Piccolomini a fost una dintre cele mai ilustre figuri care au pastorit pe scaunul apostolic de la Roma.
In agitata lui viata politica, clericala si culturala, Enea Silvio Piccolomini calatoreste mult prin Europa si nu putea sa-i scape din atentie prezenta noastra, a Romanilor in Rasaritul Europei. Mai mult decat atat, el consacra poporului roman primele doua capitole ale lucrarii sale. Istoricul italian este primul istoric al nostru, al romanilor. El a inteles perfect rolul nostru, al romanilor, in fata agresiunii mereu crescande a Imperiului Otoman catre inima Europei. Pledand pentru o cruciada impotriva Turcilor, el arata ca statele Europei sunt faramitate in lupte politice marunte si in intrigi, iar in contrast, Romanii sunt prezentati ca o forta activa in apararea antiotomana. Nu mult timp dupa rezistenta indarjita a lui Mircea cel Batran impotriva Turcilor, Enea Silvio Piccolomini scrie textual : «Romanii cei foarte puternici si foarte razboinici»
Scriind despre Transilvania, istoricul italian arata ca : «Transilvania a fost locuita candva de Daci, popoar semet. Astazi Transilvania este locuita de trei neamuri : Sasi, Secui si Romani. Sasii isi au originea in Saxonia. Secuii se crede ca sunt cei mai vechi dintre Unguri. Romanii sunt de neam italic».
Enea Silvio Piccolomini marturiseste ca a cunoscut oameni de cultura romani, care faceau parte din aristocratia Transilvaniei. De altfel, recentele cercetari de istoria artei in Transilvania au scos la lumina portrete ale ctitorilor in multe biserici vechi din Transilvania din secolele XIV – XV. Acesti ctitori sunt nobili romani, ei au nume romanesti ca Balea, Candea, Miclaus, Ana, Nistora si altele.
In capitolul intitulat Valahia, savantul italian face o scurta prezentare geografica si istorica : «Valahia este o regiune foarte intinsa, care incepe in Transilvania si se intinde pana la Marea Neagra. La miaza-noapte locuiesc Rutenii iar la rasarit de fluviul Nistru sunt Tatarii. Acest pamant a fost locuit de Geti si Daci care l-au alungat pe vremuri pe regele Darius al Persilor. Romanii, sub conducerea generalului Flacus, au adus aici o colonie, dupa care tara a luat numele de Flachia. Apoi, asa cum se intampla, dupa mai mult timp, cuvantul Flachia a devenit Valahia. Neamul Valah are pana astazi o limba derivata din limba latina, cu toate ca este in mare parte schimbata si abea inteleasa de catre un italian»
Enea Silvio Piccolomini descriind evenimentele contemporane epocii sale, se ocupa de Ioan Corvin de Hunedoara despre care spune ca fiind : «de natiune romana, cu o minte dreapta si un suflet mare iubitor de virtuti, a purtat cu Turcii mai multe batalii. El a fost primul care a aratat ca fronturile Turcilor pot fi sparte si invinse, culcandu-i la pamant pe Turci in celebra lupta de la Belgrad…. Numele lui umbreste pe al altor generali crestini. Ioan Corvin de Hunedoara a marit gloria nu numai a Ungurilor, ci si pe aceea a Romanilor din care s’a nascut».
Iat- asadar ca Enea Silvio Piccolomini atesta in mod clar originea romana a Corvinestilor dar savantul italian accentueaza cu tristete ingratitudinea Ungurilor fata de Ioan Corvin : «Stralucitele victorii pe care le-a repurtat nu au fost rasplatite dupa meritele sale. Astfel, dupa moartea sa, unul dintre fii sai a fost ucis cu cruzime, iar celalalt fiu, Matei Corvin, a fost intemnitat in Boemia. Nobilii unguri ar face bine sa preamareasca memoria lui Ioan Corvin. Cata bucuria a avut vaduva sa sotie si cata suferinta a indurat pana sa-l vada pe fiul lor, Matei, eliberat din lanturi si ajuns rege al Ungariei».
Enea Silvio Piccolomini, ca un bun cunoscator al situatiei din Tarile Romane, are cuvinte elogioase despre noi si despre stramosii nostri. Totusi el are si cuvinte critice si deplange adversitatile politice dintre cele doua famille domnitoare in acel secol in Tara Romaneasca si care erau doua ramuri ale dinastiei Basarabilor, si anume familia Danestilor in frunte cu Voevodul Dan al II-lea si familia Draculestilor in frunte cu Vlad Dracul tatal lui Vlad Tepes.

* * *

In randurile de mai sus am spicuit doar cateva cuvinte deosebit de interesante din Cronica de la Nurenberg. Dar sa vedeti D-voastra cat sunt de interesante ilustratiile cartii vechi de peste 500 de ani. Astfel in gravura colorata intitulata «Valahia» tonurile vii de rosu, verde, ocru-galben si albastru nu si-au pierdut nimic din prospetimea lor, dupa trecerea timpului. Se vad muntii stancosi, trecatori inguste, rauri largi si campii. In peisaj se vad cetati si biserici, orase cu turnuri inconjurate de paduri cu arbori uriasi.

* * *

In incheiere, as vrea sa amintesc un amanunt. Enea Silvio Piccolomini, inainte de a fi ajuns Papa sub numele de Pius al II-lea, a fost cardinal de Sfanta Sabina. Ei bine, daca va veti duce la Roma, va recomand sa mergeti neaparat pe colina Aventinului la stravechea biserica Sfanta Sabina si sa faceti ce am facut si eu sfatuit de italieni si ceea ce fac toti turistii avizati care ajung acolo. Adica sa va uitati pe gaura cheii de la poarta cea mare a gradinii alaturate bisericii si veti vedea minunea lumii. Un peisaj asupra Romei de toata frumusetea. La capatul unei alei de portocali, chiar in centrul aleei se proiecteaza de la mare distanta, magnifica cupola a bazilicii Sfantului Petru. Veti vedea ceva intr’adevar fermecator. Si atunci sa va aduceti aminte de Papa Pius al II-lea, umanistul de cultura pagana care a fost Enea Silvio Piccolomini si de minunatele sale cuvinte despre noi, Romanii.

Dr. Paul Dancescu