Buletinul "Calea de lumina"
AN VIII, Nr. 89 - 90, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2001

LA MOARTEA VOIEVODULUI MIHAI

La 9 August 2001 s-au īmplinit 400 de ani de la uciderea miseleasca a voievodului Mihai Viteazul, erou al luptei pentru independenta si neatārnare a romānilor, cel care a reusit - chiar daca pentru scurta vreme - sa īnfaptuiasca unirea celor trei Tari romānesti, ramānānd un simbol al neamului nostru pāna īn zilele Regelui Ferdinand.
Era fiul Teodorei din Piua Petrii ialomitene, dupa unii fiu de domn. Stia turceste si greceste. Īn tinerete s-a īndeletnicit cu negustoria si a ajuns ban al Olteniei. Averea i-a sporit prin casatoria cu Stanca, nepoata altui ban oltean, Dragomir. In 1593, prigonit de Alexandru cel Rau, se refugiaza īn Transilvania, apoi la Constantinopol si, cu ajutorul unchiului Iane Epirotul, capuchehaia tarii la Poarta, al Cantacuzinilor si al englezului Barton, este numit domn al Tarii Romānesti, ajungānd īn tara īn Octombrie 1593.
Īn acest timp, Papa Clement VIII si īmparatul Rudolf II al Austriei vroiau o alianta crestina pentru alungarea turcilor din Europa, la care aderasera deja Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, si Aron Voda, domnul Moldovei. Fara sa fie invitat, voievodul Mihai se ofera sa participe la alianta, īntelegāndu-se cu Sigismund si Aron sa īnceapa rascoala īn acelasi timp. La 13 Noiembrie cheama pe creditorii turci la visterie, precum si pe camatarii greci si armeni, si-i macelari. (C. C. Giurascu).
Mihai ataca cetatea Giurgiului si a Brailei, supunāndu-1e. O armata turceasca fu īnvinsa la Rusciuc, mai īnainte fiind batuti tatarii trimisi de turci - la Stanesti si Serpasesti. Banul Mihalcea batea o alta armata turceasca la Silistra. Balcanii se ridicau contra otomanilor.
Poarta hotarī o mare expeditie de pedepsire a "hainului" care se ridica īmpotriva-i Mihai semna un tratat cu Sigismund, īn Mai 1595, recunoscāndu-i suzeranitatea. Din delegatia trimisa la Alba Iulia faceau parte si mitropolitul Eftimie si episcopii Teofil al Rāmnicului si Luca al Buzaului, care au introdus īn tratat un articol prin care bisericile romanesti din Transilvania "vor fi sub jurisdictia sau ascultarea mitropolitului de la Tārgoviste, dupa dispozitiunea dreptului bisericesc si a rānduielilor acelei Tari" (M. Pacurariu).
Conducerea armatei turcersti o lua Sinan Pasa, care trecu Dunarea. La 13 August 1595, avu loc la Calugareni una dintre cele mai importante lupte ale romānilor pentru independenta. Cei 100.000 de soldati turci au fost īnvinsi de numai 16.000 de romāni, dintre care 3000 era ardelenii lui Albert Kiraly, plus micul detasament moldovean. Este "cea mai stralucita izbānda a lui Mihai" (P.P. Panaitescu) si "una din cele mai mari biruinte din istoria romānilor" (V. Georgescu). Precaut, Mihai se retrage spre munti, asteptānd oastea lui Sigismund. Turcii ocupa Bucurestii si Tārgovistea.
Mihai, Sigismund si Stefan Razvan al Moldovei reusesc sa-i alunge pe otomani, zdrobindu-i la Giurgiu (20 Octombrie 1595). Era jalnicul sfārsit al expeditiei lui Sinan Pasa contra lui Mihai.

mv_1cr.jpg (12060 bytes)
Statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul
din Craiova

mv.jpg (18100 bytes)

 Domnul muntean reuseste sa anuleze clauzele nefavorabile ale tratatului cu Sigismund si sa īncheie - dupa lupte purtate victorios pāna īn Balcani -armistitiu (1596), apoi pace (1598) cu sultanul. El devenise factorul principal al coalitiei crestine anti-otomane, cum īi scria Dionisie Rally, mitropolitul grec de Tārnovo: "Poate vreti sa va īmpacati cu pagānii, pentru Dumnezeu, te rugam Maria Ta sa nu crezi īn vorbele turcului ... Aici toata crestinatatea este aplecata catre Maria Ta".
Īn Iunie 1598, Mihai īncheie, la Mānastirea Dealu, un tratat cu īmparatul Rudolf al Austriei, recunoscānd suzeranitatea acestuia, īnsa "fara plata vreunui tribut sau vreunei dari", obligāndu-se sa lupte "pentru īndepartarea turcilor sau a altor dusmani de la Transilvania, Tara Romāneasca si partile Ungariei" (C. C. Giurascu).
Īn 1598 Mihai a mai purtat lupte cu turcii, atacānd cetatile de pe malul sudic al Dunarii si din Dobrogea si sprijinind rascoala bulgarilor din Tārnovo, apoi si-a īndreptat atentia spre Transilvania si Moldova, ai caror domnitori doreau īnlaturarea lui Mihai.
La 18 octombrie 1599, armata lui Mihai - de 30.000 soldati - īnvinge la Selimber oastea cardinalului Andrei Bathory, noul Principe al Transilvaniei. Spre mirarea austriecilor, Mihai nu renunta la Transilvania. La 21 Octombrie 1599, Mihai Viteazul intra triumfator īn Alba Iulia, primind cheile orasului de la episcopul Napragy. Noblii unguri i se īnchina; sasii si secuii sunt de partea lui. A fost, īnsa, mare bucurie īntre romānii ardeleni cānd au aflat ca un domn "de limba romāneasca" venise īn Transilvania. Mihai a luat unele masuri īn favoarea satelor romiānesti, iar boierii munteni au īnceput sa se aseze īn Ardeal. Totusi, taranimea - elementul romānesc local - n-a fost prea mult sprijinita de domn.
Vechea noastra istoriografie - A. Bunea (unit), N. Iorga, P. P. Panaitescu - vorbeste de īnfiintarea, de catre Mihai, a unei Mitropolii la Alba Iulia pentru romānii ortodocsi din Ardeal si numirea īn fruntea ei a staretului Ioan de la mānastirea Prislop.
Studii si descoperiri istorice mai recente arata ca Mitropolia ortodoxa a Transilvaniei exista īnca din sec. XIV, primul episcop atestat documentar fiind "Arhiepiscopul Ghelasie, 1376, la Rāmet", iar īn sec. XV ierarhii Ioan, stabilit la Hunedoara (1456), urmat de Ioanichie (1479), sau mitropolitii de la Feleac-Cluj, Daniil, Marcu, Danciu si Petru (1538). In sec. XVI avem stiri despre arhiereul Ioan din Pesteana (1553), Hristofor, la Geoagiu (1559), Eftimie la Alba Iulia (1571-74), Hristofor (1574-1579), Ghenadie (1579-1585) sau Ioan de la Prislop (1585-1605). Mihai a ridicat la Alba Iulia numai o noua biserica, ce trebuia sa serveasca drept catedrala mitropolitana īn 1597, si resedinta pentru loan de Prislop (M. Pacurariu).
Īn Mai 1600, Mihai intra īn Moldova si īnfrānge, la Bacau si Verbia, armata lui Ieremia Movila, domnul moldovean, vasal polonilor, devenind domnul unic al celor trei Tari Romānesti : "Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Romānesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei".
Cuvāntul sau era acum ascultat "de la Nistru pāna īn Banat si din Maramures pāna la Dunare" (C.C. Giurascu).
La Iasi instaleaza un Consiliu din patru dregatori,formeaza un nou Sinod bisericesc, īn frunte cu mitropolitul Dionisie, sfetnicul sau. Īn plus, dieta de la Alba lulia, reunita dupa reīntoarcerea domnului īnTransilvania, la cererea sa, ia masuri pentru īmbunatatirea starii iobagilor si a preotilor romāni.
Unirea celor trei tari romānesti realizata de Mihai Viteazul īn 1600 a fost de scurta durata, caderea domnului fiind urmarita de habsburgi, care nu acceptau pretentia sa de a pastra Transilvania, de movilesti, sprijiniti de Polonia, care nu voiau sa renunte la Moldova si de nobilii maghiari care nu s'au supus decāt de nevoie unui domn muntean (V. Georgescu). Convergenta acestor interese a dus la caderea lui Mihai.
Īn Septembrie 1600, nobilii maghiari se rascoala si, aliatii cu trupele imperiale conduse de generalul Gheorghe Basta, īnving pe Mihai la Miraslau (18 Septembrie 1600); tot īn Septembrie, polonezii readuc pe Ieremia Movila la Suceava, iar turcii ataca Tara Romāneasca. Parasit de boieri - pāna si Buzestii 1-au tradat -, cu familia zalog īn Transilvania, viteazul domn ia calea amara a exilului - Debretin, Bratislava, Viena, Praga.

mv_sigiliu1600.jpg (37028 bytes)

Sigiliul Unirii (1600-1601)

mv_unire1600.jpg (54089 bytes)
Harta Principatelor Romane - 1600 -

 

 

 

 

Alte relatari despre Mihai Viteazul :

http://www.craiova.ro/mihai.htm

http://www.topedge.ro/english/craiova/mihai.htm

Austriecii aveau nevoie acum de Mihai sa-l trimita din nou īn Ardeal, unde nehotarītul Sigismund Bathory revenise a treia oara. Aliat cu Basta, Mihai, īn fruntea unei oaste de mercenari, īl īnvinge pe Sigismund la Goraslau (3 August 1601). Dar orgoliosul Basta nu-1 putea accepta pe Mihai alaturi de el. De aceea, cu acordul imperialilor, la 9 August 1601, o ceata de valoni navalesc īn cortul lui Mihai, pe Cāmpia Turzii, ucigāndu-l miseleste. "Si cazu trupul lui cel frumos ca un copac, pentru ca nu stiuse nici nu prilejise sabia lui cea iute īn māna lui cea viteaza... Si ramasera crestinii, si mai vārtos Tara Romāneasca, saraci de dānsul. Caci era ajutor crestinilor si sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cāt facuse pe turci de tremurau de frica lui..." scria Cronica Tarii Romānesti.
Ucigasii i-au taiat capul, adus de comisul Radu Florescu si depus la Mānastirea Dealu - unde odihneste si astazi - iar trupul eroului a fost īngropat īn Cāmpia Turzii.
Voievodul Mihai Viteazul a acordat o deosebita atentie vietii religioase. Asa cum am amintit mai sus, prin tratatul din Mai 1595 cu Sigismund Bathory a obtinut ca bisericile ortodoxe din Transilvania sa depinda canonic de Mitropolia Ungro-Vlahiei - atunci la Tārgoviste - episcopii transilvaneni fiind sfintiti aici, ceea ce a creat o legatura īn plus īntre cele doua Tari Romānesti.
Īn 1596 s'a tinut un Sinod la Tārgoviste, la 13 Aprilie, convocat de Mihai, care a luat masuri pentru īndreptarea vietii mānastiresti (N. Iorga).

Mihai Viteazul este si ctitor de biserici: amintim
mānastirile Sf. Nicolae din Bucuresti, numita astazi "Mihai Voda", careia i-a daruit 14 sate, si Coclociov, Iānga Slatina. Īn Ardeal a ridicat trei biserici, una la Ocna Sibiului, alta īn satul Lusardea si a treia īn Fagaras. Amintim si faptul ca mama domnului, Teodora, s'a calugarit, devenind monahia Teofana, tunsa īn monahism de episcopul Teofil I al Rāmnicului (M. Pacurariu).
Om al credintei, Mihai scria, īn Iulie 1595, polonilor: "Ceea ce am facut, - toate le-am facut pentru credinta crestineasca, vazānd eu ce se īntāmpla īn fiecare zi cu bietii crestini. M-am apucat sa ridic aceasta mare greutate cu aceasta tara saraca a noastra ca sa fac din ea un scut al īntregii lumi crestine". Iata constiinta misiunii sale europene, stānd alaturi de Mircea cel Batrān si de Stefan cel Mare, tripleta de aur a romānilor.
Personalitatea voievodului Mihai Viteazul este complexa. A fost, īnainte de toate, un razboinic, cu hotarīre repede si nestramutata, īncrezāndu-se numai īn puterea armelor si īn vitejia ostenilor sai. A dovedit lumii ca nu este supusul nimanui, decāt al lui Dumnezeu. A gāndit si actionat pe coordonatele generale ale politicii europene a epocii sale. Chiar daca unificarea celor trei Tari Romānesti nu avea - īn 1600 - īnca baza nationala, care i-ar fi asigurat trainicia, iar interesele romānilor erau īn evidenta contrazicere cu cele ale imperialilor, maghiarilor si Polonilor, urmarile stralucitei domnii a lui Mihai Viteazul au fost imediate, atenuānd considerabil regimul politic si economic al dominatiei Otomane.
Erou de epopee, viteazul Mihai si-a īnscris numele pe pagina cea mai de sus a istoriei noastre nationale.

Pr. Prof. Cezar Vasiliu




CEA DE PE URMa NOAPTE A LUI MIHAI VITEAZUL

Dimitrie Bolintineanu

Ca un glob de aur luna stralucea
Si pe-o vale verde ostile dormea ;
Dar pe-un vārf de munte sta Mihai la masa
Si pe dalba-i māna fruntea lui se lasa.
Sta īn capul mesei, īntre capitani,
Si recheama dulce tinerii sai ani.

Viata noastra trece ca suava roua
Cānd speranta dulce ne surāde noua
Astfel asta data viata lor cura ;
Cugetele triste nu-i mai tulbura;
Luna varsa raze dulci si argintoase
Austrul le sufla coamele pletoase

Capitanii toarna prin pahare vin
Si īn sanatatea lui Mihai īnchin.
Dar Mihai se scoala si le multumeste
Si, luānd paharul, astfel le voreste :
- "Nu va urez viata, capitanii mei !
Dimpotriva, moarte, iata ce va cei !

Ce e viata noastra īn sclavie oare ?
Noapte fara stele, ziua fara soare.
Cei ce rabda jugul si-a trai mai vor
Merita sa-1 poarte spre rusine-a lor !
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge bratul, iau de martur cerul !

Dar romānul nu va cāmpuri fara flori,
Zile lungi si triste fara sarbatori.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboara :
Aripile taie-i, ca ar vrea sa moara !
Astfel e romānul si romān sunt eu
Si sub jugul barbar nu plec capul meu"

2btn_back.jpg (7358 bytes)