La sfârsitul secolului al 18-lea si în primele decenii ale veacului urmator, începutul procesului de formare a natiunii române din Transilvania, drept constiinta de sine, si-a gasit reflectarea în planul ideologic, într-o larga miscare culturala, cunoscuta sub numele de Scoala Ardeleana.
Printre reprezentantii moderati ai acestui curent face parte si Ioan Piuariu-Molnar (1749-1815), singurul din grupul de fruntasi al Scolii Ardelene care n-a îmbracat niciodata haina monahala.
Acest umanist deosebit, a fost primul medic român, profesor de oftalmologie la Scoala medico-chirurgicala din Cluj. A initiat prima publicatie stiintifica româneasca, "Sfatuire catre studentii în chirurgie" (1793), fiind autorul celei dintâi gramatici româno-germana si a unui dictionar româno-german. A colaborat la redactarea manifestului national "Supplex Libellus Valachorum" (1791), radicalizându-si opiniile în comparatie cu atitudinea din 1784, din timpul rascoalei lui Horea.
Acum 200 de ani, a talmacit prima lucrare de Istorie universala, introducând si pasaje cu contributii proprii. Tot în 1798, redacteaza la Buda primul manual de Omiletica (Retorica) în româneste, tiparit sub titlul "Retorica, adica învatatura si întocmirea frumoasei cuvântari".
De fapt, autorul, un spirit enciclopedist, a încercat sa înfiinteze primul ziar românesc, "Foaie româneasca pentru economie", fara a reusi sa obtina tiparirea lui, initiind crearea organizatiei enciclopedice "Societatea filozofica a neamului românesc în Marele Principat al Ardealului". Merita subliniat ca la aceasta initiativa s-au alaturat si intelectualii din Tara Româneasca, printre care poetul Ienachita Vacarescu. De altfel, publicatia societatii "Vestitori filozofesti si moralicesti" urma sa se adreseze tuturor provinciilor românesti si trebuia sa asigure "luminarea neamului românesc prin stiinta folositoare".
Cât adevar, valabil si azi, spune Piuariu-Molnar în a sa "Înstiintare" "…prin deprindere în învatatura, se ascute puterea mintii ca sa putem cugeta un adevar luminos despre cele ceresti, vazute si nevazute alcatuiri"

Ion Stoica - Moreni, România

Alexandru Flechtenmacher (1823-1898, nascut la Iasi) este o personalitate distincta a culturii românesti. Compozitor, violonist, dirijor si pedagog român, autor de vodeviluri si cuplete pentru piesele lui Vasile Alecsandri, A. Flechtemacher a fost întemeietorul si primul director al Conservatorului din Bucuresti.
Când s-a spus ca un seism social atrage dupa sine un altul, s-a spus de fapt, ca între momentele de rascruce în istoria unui popor exista legaturi strânse, de la cauza la efect. Poporul însa "simte" în alt fel istoria, de aceea nu trebuie sa surprinda reactia maselor la anumite evenimente istorice. De aici, entuziasmul molipsitor, bucuria iesita din comun a întregii suflari românesti în clipele de cumpana, când zile mult asteptate vin sa descatuseze fortele populare. Un asemenea moment deosebit a fost actul Unirii din 1859. Marturiile sunt numeroase în acest sens, dar toate se refera la un amanunt, acela ca pretutindeni oamenii îsi exprimau sentimentele de nedisimulata satisfactie, cântând si prinzându-se într-o simbolica hora, devenita pâna astazi si pentru totdeauna, nemuritoare. Era numita atunci - si asa a ramas în constiinta neamului - "Hora Unirii". Asa o stim si astazi, asa va fi mereu. Totul este clar în privinta versurilor, dar, din nou, ca si în cazul imnului "Desteapta-te Române", muzicii i se contesta autorul, argumentele pentru Flechtenmacher fiind extrem de convingatoare.
O contributie la dezvoltarea culturii mondiale a adus Flechternmacher prin impunerea în premiera mondiala, la Iasi, în 1848, a noului gen muzical Opereta.
Premiera operetei "Baba Hârca" avea loc în capitala Moldovei, în rolul titular fiind marele înaintas al teatrului românesc - Matei Millo, care semna si libretul.
Deci, prima opereta româneasca - în forma nedefinitivata - a aparut la Iasi, actul de nastere al genului, pe plan mondial semnându-se zece ani mai târziu, de catre Jacques Offenbach, când, la Paris, în aparea pe scena "Orfeu în infern".
Si astfel, daca Florenta a dat lumii întâia opera, Iasul i-a oferit acesteia prima opereta-vodevil.