Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 47, MARTIE 1998

LANSARE DE CARTE :

Duminica 8 Februarie, dupa savârsirea Sfintei Liturghie, în sala sociala a bisericii noastre a avut loc lansare romanului : "AMAR SI NADEJDE" de Mia Padurean - Editura Danubius, Bucuresti, 1997 -
Cuvântul de deschidere a fost rostit de Pr. Cezar Vasiliu, care a prezentat-o pe autoare si a facut câteva consideratii de ordin general asupra celor doua carti ale dnei Padurean : "Florile nu mor niciodata" si "Amar si Nadejde".
Prezentând romanul dnei Mia Padurean, dl Basil Gliga, presedintele Consiliului parohial, a spus urmatoarele :
"Dincolo de cortina de fier, zeci de milioane de vieti au fost zdrobite sub senile de tancuri, gloante si torturi ce depasesc imaginatia prin atrocitatile lor. Totul în numele unei ideologii izvorîte din minti bolnave si suflete putrede.
Cu sfiala, Mia Padurean ridica un colt din cortina prabusita în pulbere si ne aduce o clipa Amar(ul) si nadejde(a) celor trecuti prin infernul marxist-leninist. Cartea reda începuturile calvarului, în Ardealul împovarat de veacuri de suferinta.
Motii opun rezistenta îndârjita : partizanii se organizeaza în munti, dar sunt zdrobiti sistematic de Securitate si armata.
Eroii se perinda prin marile centre ale inchizitiei comuniste : Aiud, Jilava, Gherla, Baia Sprie sau canalul Dunare-Marea Neaga.
Calaii au placerea torturii. Stâlcirile, sugrumarile, împuscarea . . . sunt povestite cu scrupulozitate. "Pune mâna pe un drug de fier si-l loveste peste cap, peste torace, peste tot. La un moment dat se opreste gâfind. Sandu zace fara suflare în baltoaca de sânge cald . . ."
Metodele depasesc omenescul. "Doisprezece armasari cu potcoave noi la copite framânta masa de carne vie. Urlete de groaza si durere se ridica în vazduhul încins. . ."
Violul bestial, dupa care victimei "îi taie sfârcurile (. . .), cu o miscare scuta îi taie beregata, apoi o prinde în brate si o aseaza într-o tufa de alun". . .
Autoarea traieste impulsiunea instinctuala pe care o rotunjeste epic. Îmbina realismul cu stilizarea, stingând o culoare, îngrosând o alta, cu preocuparea de a crea o lume ale carei contururi au fost estompate de negura timpului.
Talentul sau se releva însa în siguranta cuvântului ce defineste, si în simtul evocator al trecutului.
Cine cunoaste bine Ardealul, recunoaste sobrietatea vietii locale ce apare în miscarile ei tipice si limbajul sau domol. Cartea "Amar si nadejde" este un document scris cu vigoare si un mesaj în acelasi timp : iertam, dar nu uitam."

În continuare, Dna Mia Padurean a rostit un cuvânt de suflet :
"Pe talpile mele sta lipita tarâna gliei stamosesti, oriunde voi fi, îmi va da forta sa lupt si sa înving. Multumesc Paritelui Cezar Vasiliu si dnei preotese Zoe Vasiliu pentru sufletul nobil si toata caldura care ne-o daruiesc. Multumesc dlui Basil Gliga pentru ca a avut amabilitatea sa faca prezentarea romanului. Aici, în sânul acestei comunitati ma simt nespus de bine, ma simt ocrotita. Toata familia mea împartaseste aceeasi parere cu mine.
Multumesc dumneavoastra, celor prezenti, ca ati raspuns invitatiei mele sa împartasiti cu mine aceasta sarbatoare, aceasta bucurie.
Multumesc familiei mele pentru sprijinul si suportul moral.
Multumesc dnei Maria Pop pentru informatiile date despre socrul Domniei sale si despre calvarul vietii sotului ei. N-a fost usor sa-si redeschida rana sângerânda, povestindu-mi, a retrait clipele groaznice care i-au dus sotul la moarte.
Acest roman este o descatusare a sufletului meu. Copilaria si adolescenta mi-au fost negurate de suferintele acelor oameni viteji care, chiar, si în fata mortii n-au cedat, ei au murit cu fruntea senina, sperând ca urmasii lor vor continua lupta. Acei oameni sufocati de ipocrizia epocii, ieseau pe strazile Blajului si îndemnau la lupta cântând - Desteapta-te Române -. Razvratirea lor era înabusita de mâna tiranica, apoi, târâti la construirea canalului Dunare-Marea Neagra, de unde nu se mai întorceau. Oasele lor au ramas marturia sacrilegiului. În urechile mele suna înca ecoul vocilor pline de curaj si maretie. Inima mi se strângea când auzeam soptindu-se: Profesorul X, Avocatul Y, Preotul Z, au fost dusi la canal. Astfel Blajul a fost vitregit de oameni de seama ai culturii românesti. Zbuciunmul si focul care ardea în mine de când eram copil, s-a materializat în filele romanului «Amar si Nadejde». Desi romanul este inspirat din fapte reale, n-am dat numele adevarate ale eroilor. Nu am facut o carte documentara tocmai pentru a da sansa cititorului sa traiasca si sa participe alaturi de eroii care au luptat pâna la ultima picatura de sânge. Despre Virgil, Sandu si Teodora am luat date pretioase din orasul Blaj. Cartea reprezinta puterea de netagaduit a rezistentei partizanilor. Ei exista în fiecare dintre noi care am trait acele vremuri si am nutrit speranta izbânzii.
Andrei, eroul principal, când era copil a sadit un pom în fata casei sale. Spera sa se reîntoarca acasa sa-si racoreasca trupul sub bogata coroana. Visul lui nu s-a împlinit. Cumplitele suferinte l-au rapus.
De nenumarate ori am fost la mormântul lui Andrei si i-am spus ca voi încerca prin scrierea mea sa las marturie un crâmpei din vitejia si suferintele Românilor.

Mia Padurean
Biserica Sfântul Nicolae - Montreal, 8 Februarie 1998