AN X, nr. 105-106, IANUARIE - FEBRUARIE 2003
AN X, nr. 105-106,
IANUARIE - FEBRUARIE 2003
DOCUMENTAR
UNIVERSALITATEA POEZIEI EMINESCIENE
A vorbi despre Mihai Eminescu azi este din ce in ce mai greu, pentru ca opera sa a fost analizata de exegeti sub toate aspectele: poezia filozofica, lirica, de inspiratie folclorica, patriotica, ca si proza literara sau jurnalistica au fost prezentate cu competenta. Ceea ce mi se pare a fi ramas mai putin cunoscut este raspandirea si cunoasterea acestei opere de catre universalitate.
Desigur, nu putem prezenta in aceste succinte randuri imaginea prezentei si receptarii operei eminesciene in lume, ca si caracterizarile pregnante ce i s-au facut, fiind ades asezat alaturi de Leopardi, Lenau ori Goethe, gasindu-i-se afinitati filozofice, tematice, estetice, cu alti scriitori din marea literatura a lumii. Alegem doar o singura judecata, vadind cu cata seductie primea, cu sapte decenii in urma, celebrul dramaturg G. B. Shaw traducerea in engleza a poemelor eminesciene: "Am citit Imparat si proletar, Strigoii si toata cartea din nou. Daca as fi unul din acei tineri editori care au tipografii propri m-as grabi sa tiparesc aceasta carte uluitoare. Sa stii ca ai avut noroc cu moldoveanul acesta, care a scos din mormant acel "fin de siècle" al secolelor XVII si XIX".
Dar au trebuit sa treaca ani in care opera eminesciana s-a relevat numai unor fini cunoscatori, ca de exemplu comparatistul Valdosper care numise intre altii pe "marele poet roman Mihai Eminescu". Il cunoscuse, desigur, din traducerile franceze realizate de M. Miller Verghi, Al. Grigore Sutu, N. Iorga si Septimie Corsix, daca nu si din cele germane datorate lui Grigorovitza ori Mitte Kremnitz sau italiene:Bossi, Tagliavini, ori Ramiro Ortiz, care aparusera pana la 1920.
Dar traducerile in franceza, cate au fost la inceput, au folosit ca Albert Tibaudet sa-1 numeasca pe Eminescu, "sansonetist". Si de ce? Ne explica Elena Vacarescu care scrie in 1934: "Lumea lui Eminescu este lumea lirismului inalt si adanc. Acolo legile fizice, logice, psihologice isi pierd virtutea. Alte legi stapanesc lumea lirismului poetic si muzical. Sunt legi despotice si simple, relevate sensibilitatii noastre, dar nedefinite pentru inteligenta. Asa se explica, in mare masura, ca marii lirici, indeosebi Eminescu, raman intraductibili. Ceea ce geniul a construit, iscusinta nu poate reconstrui. In geniul lui Eminescu s-a adapostit lumea lui personala intr-o cladire romaneasca. Intre poezia lui Eminescu si limba romana exista afinitati asa de stranse, incat a incerca sa le desfacem una de alta, inseamna aproape un sacrilegiu. Va veni poate o vreme cand neamul nostru se va impune strainilor cu destula forta pentru ca acestia sa consimta a ne invata limba, dupa cum noi invatam engleza pentru a citi pe Byron. Atunci va intra cu adevarat Eminescu in circulatia europeana. Caci poezia lui mandra si autentica desfide indiscretia bolovanoasa a traducatorului."
La aceeasi concluzie ajunge, mai aproape de zilele noastre, Claude Sernet care spune: "Ca unul care am privilegiul de a-1 citi pe Eminescu in limba sa materna si, deci de a-l intelege si a-l simti fara sa fac apel la vreun intermediar suparator, sunt de parere ca ne aflam in fata unuia dintre cei mai mari poeti ai lumii, egal lui Holderin, Leopardi sau Gerard de Nerval. Intre Eminescu si acesti poeti, care pe plan spiritual sunt aproape contemporanii sai, mi se pare - mutatis mutandis - ca exista anumite afinitati."
Cu toate acestea, notorietatea mondiala a lui M. Eminescu, cel putin in ceea ce priveste Franta, este departe de a fi aceea pe care ar merita-o opera sa si de care ar fi trebuit sa se bucure in mod legitim.
Nu s-a relevat inca un poet francez de aceeasi inaltime, care apreciindu-1 pe Eminescu - asa cum Stephane Mallarmé 1-a apreciat de pilda pe Edgard Allain Poe - sa se angajeze sa-l transpuna, adica, sa-l recreeze in franceza.
Prin infiintarea in ultimele decenii ale secolului trecut de numeroase catedre si lectorate in limba romana pe langa Universitatile straine, poetul a fost descoperit de cat mai multi. Au aparut numeroase eseuri critice, conferinte, comunicari ori studii monografice compacte ca; "Eminescu o dell ‘assoluto" al Rosei del Conte titulara catedrei de literatura romana de pe langa Universitatea din Roma, ca si "La gènese intérieure de la poesie d'Eminesco", o reconstituire generica a poeziei eminesciene de Alain Guillermon, profesor de istoria literaturii romane la Institutul de limbi orientale din Paris, precum si "Mihai Eminescu" temeinicul studiu tiparit de Iuri Kovejnicov de la Institutul de literatura din Moscova.
Acesti profesori, ca sa ajunga la stralucite rezultate analitice au invatat romaneste, iar studentii lor in numar apreciabil, deprind, generatii dupa generatii, citirea poetului in limba originala. Universalitatea poeziei lui e pe cale sa fie bine stabilita azi si ca ea sa existe nu numai pentru conationali, a fost nevoie doar sa se cunoasca, prin specialisti, puterea de vraja si cuprinderea cosmica a geniului sau.
Eminescu propune lumii, ca nimeni altul, suma liricii intregului romantism european si pe care luminand-o dinlauntru ca si pirosferic cu o drama spirituala proprie aspiratiei crucise, a eternului la efemer si a efemerului la etern, invaluie muzical in dulcele estetis al limbii romanesti.
Prin geniul sau se va impune universalitatii asa cum spune Mario Ruffini: "Un poet de asemenea inaltime nu putea ramane ignorat de restul lumii. Dante 1-ar fi situat in "Prea nobilul castel" despre care vorbeste in cantul al IV-lea din Infern printre marile spirite care fac cinste ,,stiintelor si artei". Astazi cunoasterea poeziei sale se revarsa dincolo de fruntariile nobilei sale tari si numele sau depasind cadrul national se inscrie acum printre cele mai mari genii ale literaturii universale. Insusi destinul sau a fost destinul unui geniu universal. Acest destin s-a inscris pe monumentul pe care si 1-a creat lui insusi si patriei sale in domeniul fara de granita al literaturii universale."
Pentru fiecare dintre noi Eminescu are un cuvant anume, asa cum numai marile genii stiu sa comunice cu glas profetic destinul intregii umanitati.
Acelasi lucru il recunoaste si grecul Antonis Mistakidis care spune: "Mihai Eminescu a fost mintea cea mai autohtona si, in acelasi timp, cea mai universala care s-a nascut vreodata pe pamantul romanesc."
Cat este de universal ne-o marturiseste profesorul Kazimir Illakowicz care desi tinuse o serie de conferinte in Romania inaintea primului Razboi mondial, pe Eminescu 1-a cunoscut in iarna 1939-1940, in timpul refugiului polonezilor in tara noastra, cand doamna Lucia Bologa s-a oferit sa-i dea lectii de limba romana. Refuzand cu incapatanare, din speranta ca se va intoaarce curand in tara sa, doamna Bologa i-a adus un volum Eminescu spunandu-i: "Daca Orfeu a fost in stare sa imblanzeasca fiarele salbatice numai prin magia muzicii sale, atunci si Eminescu al nostru va putea infrange revolta dumitale impotriva realitatii si te va putea aduce pe calea intelepelunii. Si a inceput sa vina zilnic pentru a face o ora de Eminescu."
Profesorul spune: "Curand am cazut sub farmecul acestui geniu vrajitor... Niciodata nu voi uita acele strofe atat de grave, atat de pure, care ma mangaiau in desnadejdea mea. Niciodata nu-l voi uita pe Eminescu."
Care este aportul poeziei eminesciene la descoperirea de catre straini a poporului roman o spune suedezul Henry Peter Matthis: "Tot mai multi prieteni ai literaturii, de pe glob, 1-au cunoscut si 1-au indragit pe Eminescu.
Eminescu a fermecat, cu geniul sau, pe toti iubitorii de literatura. Cei care cunosc literatura romana se bucura din toata inima ca Eminescu si opera sa poetica apartin azi literaturii universale.
Consider ca e o mare fericire pentru un popor ca acesta sa aiba un poet ca Mihai Eminescu, in istoria si literatura sa. Noi, cei ce traim in Apusul si in Nordul Europei putem intelege si mai bine minunatul popor roman dupa ce am cunoscut mai intai viata si opera lui Mihai Eminescu."
Ce roman ar putea sa nu fie mandru citind marturisire lui Emil Zegadlowiez: "As dori ca poezia aceasta, care atinge cu o aripa viata si complicatiile ei, iar cu cealalta universul si unitatea lui, sa devina tuturor tot asa de apropiata ca si mie; fericirea de a fi venit in contact cu ea a fost pentru mine una din cele mai frumoase convorbiri din viata."
Dupa toate cele spuse pana acum afirmatia poetei japoneze Sumia Haruya nu mai poate surprinde, ea spune: "Japonia nu are un poet de felul lui Eminescu."
Daca Tudor Arghezi era de parere ca "sfantul prea curat al ghiersului romanesc", cum il numea el pe Eminescu, trebuie vorbit pe soptite, opera sa a strigat universalitatii genialitatea poporului romanesc.
Prof. ELENA NEACSU