Buletinul "Calea de lumina"
AN V, nr. 51 - 52, IULIE - AUGUAT 1998

ECUMENISM

BISERICA SI POLITICA
ÎN ROMÂNIA SE IMPUNE REDEFINIREA RELATIEI DINTRE BISERICA SI STAT, DUPA CADEREA COMUNISMULUI

Aceasta este esenta declaratiei facuta în urma cu aproximativ doua luni de Arhiepiscopul ortodox al Vadului, Feleacului si Clujului, I.P.S. Bartolomeu Anania, care, potrivit editorialului revistei "Renasterea" (nr. 5, Mai 1998), "a pus clasa diriguitoare în fata unui examen de seriozitate nereceptat ca atare si, în consecinta, lamentabil sustinut".
Tema, afirma revista citata, are un caracter actual si obligatoriu, pe de o parte pentru ca, din perspectiva Bisericii, nu a existat pâna acum "un dialog sistematic asupra experientei comuniste si a întregului complex moral-teologic presupus de aceasta editie moderna a persecutiilor anticrestine"; pe de alta parte, pentru ca prea putini dintre cei care au pozitii de conducere sau sunt lideri de opinie, se preocupa "cu seriozitate si buna-credinta de revenirea democratiei românesti post-comuniste la valorile crestine ce au facut posibila supravietuirea natiunii si care (...) vor putea oferi temelie pentru reînnoirea ce o asteptam".
Ceea ce a facut în ultimii opt ani Biserica Ortodoxa Româna pentru reîncrestinarea spatiului public, sustine "Renasterea", s-a confruntat cu "duplicitatea Statului si a reprezentantilor acestuia : lipsa raporturilor clare, ambiguitatea principala si jumatatile de masura, amânarea definitivarii Legii Cultelor si invazia sectara, profitând de minune de pe urma saraciei si ruina monumentelor de arta bisericeasca, campania de presa împotriva Bisericii Nationale si politica confesionala greco-catolica a Guvernului si Parlamentului, tentativele de siluire prin lege a constiintei religioase a fostilor uniti care vor sa ramâna în credinta ortodoxa a stramosilor dinainte de 1700, nerestituirea bunurilor Bisericii Ortodoxe si împropietarirea taranilor pe pamânturile mânastiresti, impozitele încadrate la rubrica ‘agent economic’ pe care parohiile trebuie sa le plateasca, sabotarea pe fata, printr-o lege a sponsorizarii ineficienta, a proiectelor filantropice initiate de Biserica, relativizarea locului religiei în programa scolara, disponibilitatea la compromisuri etic-spirituale de dragul unei integrari europene înteleasa ca imitatie, iar nu ca dialog între entitati, accentuarea dictaturii minoritatilor de orice fel si sfidarea din ce în ce mai vizibil a minoritatii".
Toate acestea sunt tot atâtea motive pentru care Biserica trebuie sa paraseasca mentalitatea defensiva si sa purceada la apararea drepturilor sale, pe care le-a câstigat, sub aspect social, daca nu si teologic, prin contributia decisiva la istoria îndepartata si la cea recenta a natiunii, inclusiv la cea a continentului, subliniaza editorul. Ea are de facut o lucrare recuperatorie si de aceea nu poate ignora factorul politic, mai mult, ea ofera politica ei alternativa, se arata aici.
"Continuarea pe linie orizontala cu istoria si pe cea verticala cu Adevarul mântuitor - scrie "Renasterea" - îi ofera Bisericii libertatea pe care nici un partid si nici o ideologie pe lumea aceasta nu stiu sa o pretuiasca pâna la capat", si anume "libertatea de a nu face din putere un scop în sine, ci un mijloc de slujire". "Politica Bisericii este, în cele din urma slujirea Bisericii, luând, printre altele, forma angajamentului temporar pe scena deciziei politice. Într-o epoca a copilariei democratice, a coruptiei si a manipularii în masa, Biserica . . . invita la smerenie, la regasirea masurii, a echilibrului dintre moralitatea individuala si cea colectiva".

Vera-Maria Neagu
(Viata Cultelor, 5 Iunie 1998, Editura "Traditie")