NASTEREA MAICII DOMNULUI

Prima mare sarbatoare religioasa din anul bisericesc, care începe la 1 Septembrie, este Nasterea Maicii Domnului, numita în popor si Sfânta Maria Mica - 8 Septembrie -, pentru a fi deosebita de Adormirea Maicii Domnului, de la 15 August, sau Sfânta Maria Mare. Sarbatoarea nasterii Sfintei Fecioare Maria are o deosebita semnificatie pentru neamul nostru, când fericitele românce ce-i poarta numele - mame, surori, sotii sau fiice - îsi sarbatoresc onomastica acum, la 8 Septembrie. Nasterea Maicii Domnului este o sarbatoare comuna atât Bisericii Ortodoxe, cât si celei Catolice si Greco-Catolice.
Cele patru Sfinte Evanghelii nu dau prea multe amanunte despre viata Sfintei Fecioare Maria, si mai ales despre nasterea si copilaria ei, aceasta explicându-se prin faptul ca figura centrala a Noului Testament este Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Despre parintii sai, dumnezeiestii Ioachim si Ana, stim ca erau originari din Nazaretul Galileii - cum scrie Evanghelia apocrifa a lui Iacob. Ei ajunsesera la adânci batrâneti fara sa aiba copii, dar nu-si pierdusera speranta, rugându-se continuu lui Dumnezeu sa le daruiasca un urmas. În încrederea lor au mers pâna la retragerea în locuri singuratice, separat, unde au postit, s'au rugat, au lacrimat si si-au sfâsiat inima pâna ce Dumnezeu le-a trimis raspuns, prin înger, ca cererea lor va fi primita. Asa s'a nascut Maria, viitoarea Sfânta Fecioara Maria, care a fost aleasa de Dumnezeu sa fie vasul ales ce va purta în pântece si va naste pe Mântuitorul lumii, cum proorocise Isaia : "Iata Fecioara va lua în pântece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel" (Is. 7, 14).
Sfintii Ioachim si Ana o consacra serviciului religios la Templu, Biserica rânduindu-i o alta sarbatoare, la 21 Noiembrie - Intrarea în Biserica a Maicii Domnului - în amintirea fagaduintei parintilor sai trupesti de a închina pruncul lor lui Dumnezeu spre a vietui întru bunatate, cinste si neprihanire.
Cea de a treia sarbatoare anuala dedicata Sfintei Fecioare Maria este Bunavestire (25 Martie). Cu ocazia vizitei pe care a facut-o Elisabetei, rudenia sa, viitoarea mama a Sfântului Ioan Botezatorul, aceasta a numit-o "binecuvântata între femei" si "Maica Domnului meu". Iata cuvintele Sfântului Evanghelist Luca, unul din Apostolii Domnului : "Si a intrat Maria în casa lui Zaharia si s'a închinat Elisabetei. Iar când a auzit Elisabeta urarea Mariei, pruncul a saltat în pântecele ei, si Elisabeta s'a umplut de Duhul Sfânt si, cu glas puternic, a strigat : Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecului tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ?" (Lc. 1, 40-43).
Dupa nasterea minunata a Fiului lui Dumnezeu în Bethleemul Iudeii (Lc. 2, 4-16), Sfânta Fecioara Maria va fi deseori alaturi de Iisus în multe din momentele vietii sale pamântesti : la taierea-împrejur, la 8 zile, când i s'a pus numele ; la prezentarea la templu ; în timpul fugii în Egipt de frica lui Irod, care voia sa-l ucida pe Prunc ; în timpul predicii lui Iisus în templu, când avea numai 12 ani ; la nunta din Cana, dar mai ales în timpul Patimilor, moment când Sfânta Fecioara este încredintata de Iisus Apostolului Ioan (In. 19, 25).
În sfârsit, dupa înaltarea la cer a Domnului (FA, 1, 14) Sfânta Fecioara Maria si femeile care au urmat pe Iisus fac parte din grupul apostolic.
Între sfinti, Sfânta Fecioara Maria ocupa locul cel mai de cinste, fiind mai presus de toate puterile îngeresti si atingând cea mai înalta treapta a desavârsirii omenesti. Cinstirea pe care Biserica o da Sfintei Fecioare Maria se numeste supravenerare sau supracinstire (hiperdoulia), spre deosebire de cinstirea acordata sfintilor, care se numeste venerare (doulia). Sfânta Biserica o numeste "Împarateasa si "Doamna", marturisind ca este "mai cinstita decât heruvimii si mai marita, fara de asemanare, decât serafimi", deoarece s'a învrednicit sa fie aleasa de Dumnezeu ca Maica a Fiului Sau.
Temeiurile preacinstirii Maicii Domnului sunt urmatoarele : Dupa ce protoparintii nostri, Adam si Eva, au pacatuit, Dumnezeu i-a încunostintat ca mântuirea va veni prin femeie: "Dusmanie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei : aceasta îsi va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa calcâiul" (Fac. 3, 15). Precum pacatul a venit prin Eva, mântuirea avea sa rasara din Fecioara Maria: Eva cea noua.
Dumnezeu Însusi a pretuit-o pentru viata sa neprihanita, alegând-o ca Maica a Fiului Sau dintre toate femeile din lume.
Îngerul Gavriil, trimisul Domnului, i s'a închinat si a salutat-o cu cuvintele "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvântata esti tu între femei. Iar ea, vazându-l, s'a înspaimântat de cugetul lui si cugeta întru sine ce fel de închinaciune poate sa fie aceasta" (Lc. 1, 28-29).
Oamenii din multimile care urmau si ascultau pe Iisus si vedeau minunile Sale, o fericeau pe cea care L-a purtat în pântece. Iar când vorbea Iisus, o femeie, din multime, ridicându-si glasul I-a grait: "Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericit sânul pe care L-ai supt". Iar El a raspuns : "Da, asa este, dar mai fericiti sunt cei ce asculta cuvântul lui Dumnezeu si îl pazesc pe el" (Lc. 11, 27-28).
Însusi numele Sfintei Fecioare, de Maria, înseamna Doamna, Stapâna, cea Aleasa. Si, într'adevar, a fost o persoana aleasa sau distinsa. La aceasta se refera psalmistul când o numeste "Aleasa Domnului" si "Regina care sta de-a dreapta, îmbracata în haina aurita si prea înfrumusetata" (Ps. 45, 10-18).
Nasterea mai presus de fire a Domnului a pastrat neatinse pecetile fecioriei, Maica Domnului ramânând fecioara în timpul si dupa nastere. Aceasta a vestit-o Domnul prin vedenia proorocului Iezechiel. "Apoi a dus barbatul acela înapoi la poarta templului, spre rasarit, si aceasta era închisa. Si-mi zise mie : Poarta aceasta va fi închisa, nu se va deschide si nimeni nu va intra prin ea caci Domnul Dumnezeu al lui Israel a intrat prin ea. De aceea va fi închisa. Ci numai singur Împaratul sa vina prin ea, ca sa manânce pâine înaintea Domnului, sa intre prin pridvorul portii si sa iasa tot pe acolo" (Iez. 44, 1-3). Sfintii Parinti afirma ca acest text mesianic profeteste fecioria Maicii Domnului si dupa nastere. Domnul Hristos se va naste fara a strica pecetile fecioriei, precum razele soarelui strabat sticla, pestii apa, pasarile aerul fara a lasa urme.
Recunoscându-i Sfintei Fecioare Maria marele rol în iconomia mântuirii, Biserica noastra o preamareste din cele mai vechi timpuri, închinându-i imnuri, adresându-i rugaciuni sau numind-o "Împarateasa Maica", "Pururea Fericita", "Prea Nevinovata", "Biserica sfintita", "Usa cereasca", "Rai cuvântator", "Lauda fecioriei" etc. Nu exista nici un serviciu divin în care numele Sfintei Ferioare Maria sa nu fie pomenit ori sa nu i se adreseze ectenii sau rugaciuni.
Revenind la praznicul nasterii Maicii Domnului, putem spune ca el ne apare ca marea bucurie pregatita de Dumnezeu dinaintea celei supreme, a Nasterii Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Sfânta Fecioara Maria este aurora care vesteste zorile, este luceafarul în care sta ascuns viitorul, lumea noua a lui Hristos care avea sa vina.
Toparul Nasterii Sfintei Fecioare Maria este nespus de sugestiv : "Nasterea ta, de Dumnezeu nascatoare Fecioara, bucurie a venit la toata lumea, caci din tine a rasarit soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Ca dezlegând blestemul ai dat binecuvântare si stricând moartea ne-ai daruit viata vesnica".
Prea Sfânta Nascatoare de Dumnezeu, milueste-ne pre noi !