Buletinul "Calea de lumina"
AN VI, nr. 65-66, SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 1999

PERSONALITATI ROMÂNETTI

GEORGE CALINESCU
(1899 - 1965)

La 19 Iunie 1899 se nattea la Bucuretti una dintre marile personalitati din istoria românilor. George Calinescu a fost unul dintre cei mai mari critici ti istorici literari români, poet ti prozator, personalitate renascentista, ce se înscrie pe linia Cantemir-Heliade Radulescu-Hatdeu-Iorga.
Profesor universitar, fondator ti director al Institutului de istorie ti teorie literara, membru al Academiei, deputat, initiator a numeroase publicatii literare, George Calinescu a desfaturat o activitate multilaterala, demna de a fi cunoscuta de tinerii de azi. Întelegând istoria ti critica literara ca acte de creatie, Calinescu ti-a ilustrat cel mai fidel teoria prin propria-i activitate. Monumentala "Istorie a literaturii române de la origini ti pâna în prezent" (1941) - repudiata aproape 5 decenii de comunitti -, monografiile dedicate lui Eminescu (1932), Creanga (1938), Gr. Alexandrescu (1955), N. Filimon (1959), V. Alecsandri (1965), I. H. Radulescu (1965), studiul în cinci volume asupra operei lui Eminescu (1933-1936) reprezinta deopotriva cercetari ttiintifice ti scrieri literare, în care caracterologia se îmbina cu descrierea de natura ti cu reconstructia atmosferei, umorul ti ironia cu tonul elegiac ti reflectia asupra conditiei umane. Romanele ti nuvelele sale - majoritatea cu caracter polemic implicat - fac cunoscut publicului un scriitor cu o forta de munca remarcabila de reconstituire balzaciana a mediilor ti de clasificare caracterologica a personajelor, dublata de o mare putere de analiza a starilor sufletetti incerte ("Enigma Otiliei", 1938 ; "Scrinul negru", 1960).
Ca poet a adus vibrante elogii lucrarilor, ca un alt sfânt Francisc din Assisi, a cântat labilitatea vietii umane ti a înaltat imnuri dragostei ("Poezii", 1937 ; "Lauda lucrurilor", 1963). A abordat teatrul, a sustinut rubrici deosebite la radio ti în publicatiile vremii, a lasat doua carti de memoralisatica.
Toate acestea sunt uitate astazi de cei care îi reproteaza implicarea politica de dupa 1948. Este regretabil ca nimeni nu se aproprie de opera marelui Calinescu, mai ales acum, la moment aniversar.

PETRACHE POENARU
(1799-1875)

Acum 200 de ani se nattea la Benetti (Vâlcea), Petrache Poenaru, stalucit pedagog, unul dintre întemeietorii învatamântului românesc, profesor ti director al Colegiului "Sfântul Sava", autor de manuale ti coautor (alaturi de Fl. Aaron ti G. Hill) al unui vocabular frantuzo-românesc, 2 volume, 1840-1841.
Învatamântul primar românesc devine din 1831 sarcina publica, prin Regulamentului Organic.
Între 1832-1848, Petrache Poenaru fuctioneaza ca director al Eforiei tcolilor nationale, calitate în care se afirma ca unul dintre promotorii ideii de tcoala nationala. Tcolile publice satetti, înfiintate din toamna lui 1838, în pofida tuturor greutatilor, prin stradania lui P. Poenaru ti a altor oameni de cultura ai vremii, s-au raspândit în toate judetele Tarii Românetti, numarul lor ajungând în anul revolutiei patoptiste la 2236. Reactiunea instaurta dupa înabutirea revolutiei a ordonat închiderea acestor tcoli, considerându-le periculoase.
Ctitorii Unirii Principatelor au impulsionat nu numai dezvoltarea învatamântului, ci ti organizarea lui pe cale legislativa, pentru a-l ateza pe temelii solide, pentru a-i asigura un caracter uniform ti democratic. Oamenii politici progresitti ti carturarii de seama, printre care ti Petrache Poenaru, au cautat, în anii Unirii, sa dea viata principiilor proclamate de revolutia de la 1848 pe linia învatamântului, militând pentru o instructie egala, integrala ti gratuita pentru toti ti mai ales pentru introducerea obligativitatii învatamântului primar. La 25 Noiembrie 1864 se decreteaza legea instructiunii publice.
Astfel a putut capata viata, în cadrul reformelor înnoitoare din timpul domniei lui Cuza, prima lege tcolara a statului român, care instaura principiile democratice ale obligativitatii ti gratuitatii învatamântului elementar. România era, gratie ti activitatii lui Petrache Poenaru, printre putinele tari din Europa - dupa Norvegia, Suedia ti Prusia - care a proclamat aceste principii moderne printr-o lege a învatamântului.

EMIL PETROVICI
(1899-1958)

Emil Petrovici s-a nascut acum un secol la Tornacul Mic, în Banatul sârbesc. El a facut cercetari în domeniul foneticii românetti - aplicând metoda foneticii experimentale -, a fonologiei, dialectologiei române ti slave. Relatiile istorice ti lingvistice româno-slave au fost cuprinse în numeroase lucrari de specialitate.
E. Petrovici a fost o energie, marturie fiind activitatea ttiintifica desfaturata în România : "Despre nazalitate în limba româna", "Graiul carasovenilor", "Folclor din Valea Almajului" (1935), "Folclor de la motii din Scaritoara" (1939), "Note de folclor de la românii din Valea Mlavei (1942).
E. Petrovici este autor la lucrari de referinta în istoria literaturii române ("Texte dialectale", publicata la Leipzig - 1943) sau coautor la remarcabila opera a folcloristicii românetti ("Atlasul lingvistic român", partea a II-a, 1940, în colaborare cu Putcariu ti seria noua, vol I-VI în colaborare cu Petrut).
Între 1949-1954, Emil Petrovici colaboreaza la "Revista româna" ti la "Almanahul literar" ce apareau la Cluj, unde prin articolele sale încearca sa surprinda aspecte ale culturii ti literaturii cu o deschidere speciala spre problemele Transilvaniei.
Fapt semnificativ, importanta activitatii lui Emil Petrovici a fost recunoscuta de specialitti de înalta valoare, de institutii prestigioase care i-au conferit numeroase titluri ti decotatii : "Om de ttiinta emerit", "Premiul de stat", Membru al unor academii ti societati ttiintifice.
În aceasta perioada, când se încearca recuperarea valorilor culturale ti ttiintifice românetti de pretutindeni, este o datorie de onoare sa ne reamintim, la ceas aniversar, de personalitati de prestigiu, ata cum este cazul lui Emil Petrovici.

Prof. Ion Stoica, Moreni

COSTACHE CONACHI
(1777-1849)

Acum 150 de ani înceta din viata pe motia lui de la Tiganetti, unul dintre cei mai reprezentativi poeti lirici ai perioadei de început ai literaturii noastre.
Aflat sub influienta lui Anacreon ti al micii poezii franceze din secolul al XVIII-lea, Costache Canachi scrie poezii erotice, dizertând pe teme clasice ti încetatenette la noi specia literara a epistolei în versuri, care, prin profunzime ti expresie, îl anunta pe Eminescu.
Spre deosebire de multi poeti de-ai nottri, chiar mai noi, asupra lui Conachi avem informatii destul de bogate, ata ca viata lui ajunge sa ne fie bine cunoscuta.
Costache Conachi ia parte activa la viata politica, fiind pretedinte al departamentului afacerilor straine a Moldovei, logofat, membru în comisia de redactare a Regulamentului Organic (prima Constitutie româneasca, în anul 1832) etc.
Minte patrunzatoare ti suflet strabatut de gânduri bune, ata ne apare Conachi din ce ne-a lasat ca sa-l judecam în întregimea activitatii lui.
Lânga cântece utoare, lânga nimicuri sentimentale, cu câte un rar intermezzo ca ecou de simtire mai adânca, dânsul a atezat câteva pareri de meditatie serioasa, câteva gânduri pornite din dorul de a ajuta la îndreptarea vietii noastre, la buna orientare a sufletelor.
Putin cunoscut de publicul larg, ne gândim sa recomandam cititorului de astazi sa se aplece putin ti asupra activitatii lui Costache Conachi, cel care ne-a parasit acum 150 de ani.

Picu Ursgianu