Buletinul "Calea de lumina"
AN VI, nr. 67-68, NOVEMBRIE - DECEMBRIE 1999

CREDE SI NU CERCETA !

"Tine dreptarul cuvintelor sanatoase, pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este în Hristos Iisus" (II.Tim.1, 13).
Expresia "crede si nu cerceta", pastrata în timp, probabil datorita simplitatii ei si comoditatii pe care o confera acest raspuns, nu poate apartine traditiei. Ea este compusa din doua porunci clare. Prima afirmativa, nu poate fi contestata si este cea mai la îndemâna : sa crezi.
Credinta reprezinta una dintre cele mai importante calitati ale sufletului omului, alaturi de Nadejde si Iubire. A crede chiar fara a vedea reprezinta un temei al fericirii. "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut !" ( In 20, 29).
Suntem datori fiecare, s-o gasim în noi si s-o ajutam caci prin ea putem sa ne mântuim. "Credinta ta te-a mântuit" afimatie repetata foarte des, de catre Mântuitorul nostru (femeia bolnava de doisprezece ani, Bartimeu orbul din Ierihon, femeia pacatoasa din casa fariseului, leprosul samarinean). S-o avem curata si fara îndoiala pâna la capat, este o comoara de nepretiut cu toate ca este mai mica decât un graunte de mustar. Aspectul ei cantitativ este foarte des amintit: "Zic voua ca nici în Israel n-am aflat atâta credinta" (Lc. 7, 9) sau "O, femeie, mare este credinta ta ; fie tie dupa cum voiesti" (Mt. 15, 28 ).
Cel calitativ are la baza Credinta în Dumnezeu. Mai rar întâlnim explicatia a ce gen de credinta trebuie sa avem. În capitolul învierii lui Lazar ni se descopera subtilitatile credintei. Iisus îi spune Martei ca fratele ei va învia. Marta face o adevarata marturisire de credinta recunoscându-L pe Iisus ca fiind Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, adaugând ca stie ca fratele ei va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Atunci se produce minunea si Lazar este readus la viata dupa patru zile de la moarte, când deja trupul lui mirosea.
A crede în Iisus Hristos ca o prezenta trecuta, comemorându- L, sau ca o prezenta viitoare, asteptându-L, nu este suficient. Noi credem în prezenta Lui si puterea Lui, printe noi, acum. Prefacerea Euharistica nu reprezinta sau simbolizeaza, ci este însusi Trupul si Sângele Domnului. Sfânta Împartasanie nu este amintirea Cinei celei de taina, ci este putere de viata datatoare, "daca nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata în voi" (In 6, 53), putere prin care biruim puterea pacatului, putere de rascumparare : "...ai rascumparat lui Dumnezeu, cu sângele Tau, oameni din toata semintia si limba si poporul si neamul " (Apoc. 5 ,9).
La Înaltare Mântuitorul nostru nu ne-a parasit: "si iata Eu cu voi sunt în toate zilele, pîna la sfârsitul veacului. Amin" ( Mt. 28 ,20 ).
Pe cât este de vitala prima parte a expresiei noastre, pe atât de frustranta mi se pare cea de-a doua parte, nu cerceta ! Nu cerceta este o interdictie la întelegere si învatatura. Nu te îndoi este cu totul altceva (probabil acesta fiind adevaratul sens al expresiei) sau poate nu ispiti, caci foarte des dorim semne de confirmare, sau nu deznadajdui în milostivirea lui Dumnezeu si în purtarea Lui de grija fata de noi. Nemarginita este puterea credintei fara aceasta îndoiala : "Adevarat zic voua ca oricine va zice acestui munte : Ridica-te si te arunca în mare, si nu se va îndoi în inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice" ( Mc. 11, 23). Dar cauta-L si cerceteaza cu toate mijloacele de care dispui, alearga cu toate fortele pe care le ai spre El. Respectarea poruncilor, prezenta în biserica, participarea la cele 7 Sfinte Taine ( Sf. Botez, Sf. Mir, Sf. Spovedanie, Sf. Cuminecatura, Nunta, Preotia, Sf. Maslu), citirea Sfintei Scripturi, rugaciunea si postul toate nu sunt decât lungi cautari în lupta noastra de-a ajunge la Adevar. Cerceteaza spre învatatura, spre mustrare, spre îndreptare. Indemnul Mântuitorului este : "Cereti si vi se va da ; cautati si veti afla ; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui care bate i se va deschide." (Mt. 7, 7-8)

Mirela Gruin