Buletinul "Calea de lumina"
AN VII, nr. 69-70, IANUARIE - FEBRUARIE 2000

DOCUMENTAR

FOST-A ÎNTR'ADEVR STEFAN-VODA AL MOLDOVEI ATLET AL CRESTINISMULUI ?

De aceea am cautat în lucrarea "Monumenta Romaniae Vaticana" a savantului român prof. Ion Dumitriu-Snagov, editia 1996, pag. 81-85, la partea documentelor emise la Roma despre Stefan cel Mare. Profesorul Ion Dumitriu-Snagov prezinta dintre corespondenta dintre Vatican si Moldova, doua scrisori ale Papei Sixt al IV-lea, referitoare la Stefan cel Mare al Moldovei. Scrisorile originale sunt în limba latina, iar savantul român le-a tradus în limbile româna, italiana si engleza.
Prima scrisoare, emisa la Roma si datata 9 Aprilie 1476, a fost scrisa si expediata imediat dupa victoria lui Stefan cel Mare la Rahova împotriva turcilor. În aceasta prima scrisoare, Papa Sixt al IV-lea dispune ca fondurile banesti strânse în anul jubiliar sa fie atribuite lui "Stefan Voievod pentru întretinerea armatei sale ridicate contra crudului turc, dusmanul numelui crestin si fondurile sa nu fie întrebuintate într-alt scop decât al Sfintei Cruciade"
În apostila documentului original, tradusa tot din latina, se precizeaza ca scrisoarea urma sa fie difuzata în copie autentificata catre diferite comunitati catolice europene.
A doua scrisoare, tot de la Roma, cu data de 13 Ianuarie 1477, constituie pentru noi, românii, un document de justificata mândrie nationala, deoarece în termeni fermi se precizeaza ca : "Precum stiu toate natiile pamântului, turcii nu înceteaza a unelti împotriva credintei crestine ... si mai ales împotriva iubitului fiu Stefan cel Mare si a stapânirilor sale ... care se afla în regiunile vecine cu turcii, pentru ca, supunându-le peacestea oribilelor lor tiranii, sa li se deschida drumul spre tarile celorlalti crestini. Dar, desi Stefan, ca un adevarat atlet al credintei este dispus sa reziste perfidiei si atacurilor turcilor însisi, pentru sustinerea unei poveri atât de grele si pentru a o duce la bun sfârsit, propriile lui puteri nu sunt suficiente ; sunt necesare multe din averile si ajutoarele crestinilor, care sau sa contribuie cu bunurile lor date de Dumnezeu, sau sa se alature personal, mergând sa lupte în armata pregatita de Stefan însusi ... Noi, din mila lui Dumnezeu cel atotputernic, a carui cauza si ale carui drepturi, Stefan, între ceilalti crestini, le apara cu puterile sale, îi vom întari ..."
Iata ce se cunostea si ce se scria despre Moldova de acum aproape 600 de ani ! Iata care era renumele tarii noastre ! Ca sa întelegem mai bine importanta acestor scrisori, sa vedem cine a fost Papa Sixt al IV-lea, pe numele sau de mirean Francesco Della Rovere ! Papa al renasterii italiene, el este cel care a construit capela care îi poarta numele, Capela Sixtina de la Vatican, cea care a fost înnobilata de Michelangelo prin splendidele fresce ale plafonului si ale "Judecatii din Urma" de pe peretele altarului. Tot Papa Sixt al IV-lea este cel care a continuat politica de salvare a civilizatiei europene în fata invaziei turcesti. El este cel care a dus înainte si a organizat actiunea antiotomana initiata de marele umanist Enea Silvio Piccolomini, care a fost el însusi numit papa sub numele de Pius al-II-lea. În celebra sa lucrare de istorie scrisa la mijlocul secolului al XV-lea, publicata în 1481 la Memmingen si reeditata în 1493 la Nuremberg, Picolomini elogiaza lupta împotriva turcilor condusa de Ioan Corvin de Hunedoara, caruia îi confirma originea româna, numindu-l "gloria Românilor din care s-a nascut". Si acelasi umanist si papa mentioneaza luptele Tarii Românesti împotriva turcilor, vorbind despre Vlad Dracu si Vlad Tepes. Dar toate aceste file de istorie le vom depana alta data.
În fata renumelui pe care îl aveau Tara Româneasca, Moldova si Ardealul acum atâtea sute de ani, se ridica astazi o trista întrebare : pentru ce acum noi, românii, suntem ignorati, pentru ce suntem la periferia istoriei si de ce se pronunta atât de des cuvinte de dezamagire despre noi ? Sa fie devalorizarea continua a leului românesc fata de dolarul american, cauza nefericitului nostru renume ? Sa fie oare conducerea tarii de vina? Dar sa judecam lucrurile mai la rece. Nu cumva cauza este în noi însine, iar dezbinarea dintre noi, românii, este aceea care ne duce la penibila noastra situatie de astazi ? Oare nu meschinele interese ale multora, denigrarea reciproca a diferitelor grupari politice si religioase din tara si din afara, intrigile dintre noi, rautatea si minciuna celor desconspirati, cupiditatea celor de la putere, neîntelegerea si lipsa de dragoste pentru tara din partea celor de jos, adica din partea noastra, a tuturora, toate acestea nu cumva sunt cauza penibilelor noastre zile de acum ? Oare nu dam noi însine ocazia unor rauvoitori sa deformeze istoria noastra trecuta si sa ne defaimeze istoria de astazi ?

Dr. Paul Dancescu