1. - La botez se da pruncului un nume care sa rezume, într-un cuvânt, idealul pe care va trebui sa-l urmeze în viata. Fie ca e un adjectiv reprezentând o însusire, o virtute, fie ca e numele unei persoane din trecutul biblic si al crestinatatii, numele dat la botez întruchipeaza visurile parintilor asupra viitorului odraslei lor. Ioan, Petru, Gheorghe, Elena, Ana, Maria etc., sunt nume care impun celor care le poarta sa urmeze viata sfintilor si sfintelor care le-au purtat în trecut, considerati ca modele de traire cucernica.
Reprezentând o anumita virtute scumpa parintilor, pe care ei o voiesc întruchipata în fiul sau fiica lor, numele ce se da deodata cu primirea Botezului are o semnificatie usor de gasit în cele mai multe cazuri cercetându-i întelesul etimologic. Astfel, Nicolae e un nume grecesc care înseamna «biruitor de popoare» (nike=biruinta, laos=popor) ; Grigore e tot nume grecesc care înseamna «om mereu în stare de veghe» (egheiro=a veghea); Teodosie si Teodosia sunt la fel cuvinte eline care înseamna «afierosit(a) lui Dumnezeu» (Theos=Dumnezeu, dosis= dar, de la verbul didomi=a darui, a afierosi) ; Gheorghe e iarasi cuvânt grecesc si înseamna «cel care se ocupa cu lucrarea pamântului» (gheorgos=agricultor) ; Onifor înseamna «ceea ce aduce profit» (onesis=folos, fero=a purta, a aduce) ; Timotei, «cel care cinsteste pe Dumnezeu» (timao=a cinsti, Theos= Dumnezeu) ; Filimon «iubitor» (fileo=a iubi) ; Iustin e nume latin si înseamna «cel drept» (iustus=drept).
Tot astfel numele împrumutate de la evrei au si ele mai toate un înteles oarecare, explicat câteodata chiar de Cartea Sfânta. Iata de pilda Eva înseamna «viata», ori cum zice Scriptura, «pentru ca a fost mama tuturor celor vii» (Facerea 3, 20) ; Iosif vrea sa zica «înmultitor», «ispravnic» ; Isaia, «Domnul este mântuirea»; Moise, «scos din apa» (Iesirea 2, 10) ; Daniel, «Dumnezeu este judecatorul meu» ; Ioachim, «Dumnezeu e milostiv», «daruit de la Dumnezeu» ; Ilie, «Iehova este Dumnezeul meu» ; Eliseu, «Dumnezeu este mântuirea mea»; Samuil, «pe care Dumnezeu îl asculta» ; Zaharia, «de care Iehova îsi aduce aminte» ; Elisaveta, «careia Dumnezeu îi este juramânt», «care jura pe Dumnezeu» etc.
Sunt apoi o sumedenie de alte nume de provenienta usor de întrezarit : Pascal, Cristea, Cristina, de la ziua Pastelor si de la numele lui Hristos ; Rusalin, Rusalina, de la numele sarbatorii Rusaliilor ; Domnica de la sarbatoarea Duminicii, ziua Domnului etc.
În vechime crestinii împrumutau o atât de mare semnificatie simbolica numelui, încât dadeau odraslelor lor si un nume secret, pe lânga cel obisnuit, care sa le fie spre ajutor si calauza în viata. Aflam astfel din Viata fericitei Macrina ca la botez ea primi si numele ascuns de Tecla, pe lânga cel de Macrina. Numele ascuns Tecla, spune biograful, «voia sa vesteasca dinainte ce fel de viata se va salaslui în cea nou nascuta si ca prin asemanarea numelui se arata asemanarea drumului, pe care a mers si Tecla» (Sfântul Grigorie al Nyssei, Viata fericitei Macrina, Migne, P.G. XLVI, 961 BC si trad. T. Bodogae, Sibiu, 1941, p.11).

2. Numele care se da nou nascutului constituie apoi legatura dintre generatii, continuitatea de credinta dintre stramosi si urmasii lor. Aceasta e semnificatia obiceiului de a se da pruncului numele tatalui ori a bunicului sau al altui stramos.
Continuitatea aceasta pastrata prin nume a fost mult apreciata de catre crestinii primelor veacuri care, pe lânga folosirea în continuare a numelor biblice, mozaice, n-au înlaturat complet nici numele mostenite de la lumea pagâna, ci le-au dat doar un continut si o semnificatie noua. Spre pilda, Diodor e un nume pagân si înseamna darul lui Jupiter (Dio=gen.subst. nereg. Zeus, si doron=dar). În crestinism Dios n-a mai pastrat semnificatia pagâna de Zeus Jupiter, ci pur si simplu pe aceea de Dumnezeu, Diodor primind astfel un continut nou.
În afara de aceasta însa, - ceea ce e de o importanta deosebita în crestinism, - Biserica considerata ca Trup tainic al Domnului, este formata nu numai din credinciosii vii, ci si din cei care au trecut hotarul acestei lumi. Între unii si altii exista o neîntrerupta comuniune. Comuniunea aceasta e întretinuta, printre altele, si de asemanarea de nume dintre madularele «Bisericii luptatoare», si a celei «triumfatoare.

3. În fine, pentru credincios numele pe care-l poarta, daca este numele unui sfânt din calendarul bisericesc, reprezinta protectorul si mijlocitorul pe lânga Parintele ceresc, persoana consacrata spre care îsi îndreapta rugaciunea zilnic, la sarbatorile de aniversare mai ales.
Sfintii, spunea cineva, au împlinit aici, jos, o opera sublima, careia noi îi suntem urmasi. În prezent, rugaciunea lor ne protegueste în cer. Aceasta este patronajul sfântului : prin el noi avem un advocat la tronul lui Dumnezeu. Rolul lor de mijlocitori face parte din credinta de veacuri a crestinilor.
Tinând seama de cele spuse, întelegem ce rol împlineste numele pe care-l primeste crestinul deodata cu botezul si cu intrarea în Biserica. Este adevarat ca în decursul vremii multor nume li s-a pierdut semnificatia religioasa originara, banalizându-se oarecum însasi faptul acordarii de nume nou-nascutului. Noi trebuie însa sa înlaturam aceasta lipsa a vietuirii noastre în Hristos, lasând deoparte rutina si mecanismul, patrunzându-ne în acelasi timp de importanta actelor crestine pe care le savârsim.