AN VIII, nr. 91-92, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2001
AN VIII, nr. 91-92, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2001
CASA ADORMIRII MAICII DOMNULUI
| Pentru cine are posibilitatea sa faca o excursie
pe coasta de sud a Turciei, spre Cappadocia, Efesul este, fara îndoiala, cel
mai atragator punct, atât prin ruinele romane, cât si prin marturiile
existente în jurul sau atestând fapte petrecute în primii ani dupa
rastignirea Mântuitorului. Situat foarte aproape de Kusadasi, Efesul - patria filozofului antic Heraclit (535-476 î. H.) - era, înca în aceasta epoca, un mare centru comercial. Originea numelui acestui oras nu se cunoaste exact, dar dupa unele surse ar fi derivatie a unei aglomerari care în limba ariana ar însemna "apis". Alte studii sustin ca orasul ar fi fost fondat de Ambrozie, iar alti cercetatori sustin ca ar fi fost fondat de Androcles, fiul lui Kados, regele Atenei. Atacat de catre trupele sumeriene în sec. VII î. H., el s-a întarit si a trait perioada cea mai stralucita în sec. VI î. H. Slabit de invaziile Lidielor si Persilor s-a predat fara rezistenta, la 334 î. H, lui Alexandru cel Mare. Dupa moartea acestuia, intra sub suzeranitatea urmasului sau, Lysimak. Trecut apoi sub dominatia romana, devine capitala tinutului sub domnia lui Augustus. O parte din ceea ce se poate vedea azi dateaza din aceasta epoca. Distrus si ars în 262 d. H., de catre Goti, Efesul nu-si va mai recuceri niciodata vechea sa stralucire. El va ramâne, prin ruinile sale, doar o marturie a maretiei civilizatiei romane si va atrage, asa cum spuneam mai sus, prin împrejurimile sale în care si-au gasit refugiu primii crestini, începând cu ucenicul cel mai iubit, Sfântul Ioan Evanghelistul. Stim cu totii ca Iisus crucificat s-a adresat catre Sfânta Maria, spunându-i : "Acesta este fiul tau", iar ucenicului iubit Sfântul Ioan : "Aceasta este mama ta". Din acel moment, ucenicul a purtat de grija Sfintei Fecioare Maria. Pornind din Efes spre Selciuk, pe un mic deal, întâlnim o grota numita "Grota celor adormiti", despre care legenda spune ca aici au fost ziditi 7 tineri crestini, din porunca unui împarat pagân, în sec. III d. H. Ei au adormit timp de 200 de ani si când s-au trezit, crestinismul fusese proclamat religie de stat, iar majoritatea celor din jur devenisera crestini. Fericiti ei si-au sfârsit zilele si au fost îngropati în acest loc, la picioarele muntelui Pion. Continuând drumul spre Selciuk se ajunge la ruinele unei biserici care ar fi fost construita pe locul unei case în care s-au adapostit Sfânta Fecioara cu Sfântul Ioan Evanghelistul, dupa urcarea la cer a Mântuitorului. Între aceste ruine se afla mormântul Sfântului Ioan, loc testat de Papa Jean XXIII, în vizita sa pe aceste meleaguri. Se spune ca, desi Maica Domnului s-a retras în casa care va fi descoperita mai târziu în vârful muntelui, Sfântul Ioan urca panta grea aducând cele de trebuinta Sfintei Fecioare. |
|
|
|
La doi km, drumul se bifurca si luând-o spre dreapta, printr-o padure
încântatoare aflata pe coastele muntelui Coressos, se ajunge la casa în care
a adormit Sfânta Fecioara. Multi ani, nimeni nu a stiut nimic despre acest loc, pâna când, o calugarita paralizata, o vizionara, a descris dupa un vis, amplasamentul casei. Dupa descrierea pe care a facut-o calugarita Catherine Emmerich, o echipa de cercetatori a descoperit, în 1891, ruinele unei cladiri corespunzând semnalmentelor date de Catherine Emmerich. Mai târziu, arheologii au facut studii asupra vestigiilor acestui edificiu, studii care au relevat ca fundatiile cladirii erau asemanatoare stilului uzitat în primul secol al erei noastre, fapt care a determinat Biserica crestina sa ateste aceasta casa ca fiind cea în care si-a trait ultimile zile Fecioara Maria. În 1950, casa a fost restaurata în forma de azi. Construita ca o capela în forma de cruce, cu cupola, ea surprinde si emotioneaza prin simplicitate. Intrând, privirile se opresc pe o statuie a Sfintei Maria, asezata pe un mic altar de marmura alba, înconjurata de flori vesnic proaspete si de lumânari. Te cuprinde un fior de adânca evlavie, care te face sa te prosternezi pe covorul din faŰa. In aceasta prosternare se gasesc deopotriva crestini si musulmani, care o adora în egala masura pe Sfânta Maria. Dupa 1961, Papa a permis celebrarea Sfintei Liturghii, în aceasta capela. Apoi, în 26 iulie 1967, Papa Paul VI a facut o vizita la casa Fecioarei Maria, spunând un Angelus si Credo, si daruind un candelabru de bronz. La 30 noiembrie 1979, Papa Ioan Paul II vine în acest loc, unde celebreaza o slujba si declara Casa Sfintei Maria, loc de pelerinaj. De atunci, numarul pelerinilor creste mereu, multi fiind atrasi si de cele trei izvoare, despre care se spune ca au proprietati mirifice. De asemenea, toti cei care vin, nu uita sa lase pe zidul de lânga izvoare câte un biletel cu rugaminti catre Sfânta Maria. Locul întreg emana un aer mirific. Te simti cutremurat de o liniste adânca, gândindu-te la suferintele Maicii Domnului si la dragostea cu care ne înconjoara în fiecare clipa. Nu poti sa nu te întrebi ce faci pentru a merita aceasta dragoste! Poate nu facem nimic, dar avem îndrazneala sa cerem mereu ajutorul sau. Dovada, aceste zeci de mii de biletele. Este greu, dar nu imposibil, sa poti descrie atmosfera de adânca piosenie ce domneste în acest loc plin de multimea pelerinilor crestini si musulmani, uniti toti în credinta nestramutata ca Maica Domnului a fost si va fi vesnic cea care va implora pe Fiul sau pentru iertarea pacatelor noastre. Te desparti cu greu de acest loc de liniste si reculegere si te opresti în drumul de întoarcere, în fata unei statui, marime naturala, sculptata în lemn de maslin, pentru a mai murmura înca odata: "Sfânta Fecioara, ocroteste-ne !" Prof. Elena Neacsu |
