A DOUA INTEMEIERE

Dupa ce vom fi scapat de chinurile vietii pe acest pamant si vom fi trecut in cortul vesniciei, Istoria va consemna drama acestor 12 ani in Romania. Toata strategia lepadaturilor, toate hotiile si escrocheriile trecute pe sub arcul de triumf al legii, proliferarea si victoria smecherilor, umilirea celor cinstiti si a celor slabi, putrefactia sociala a coruptiei, vanzarea copiilor, lacrimile si foametea orfanilor si ale batranilor; si cate altele _ toate vor fi scrise odata si odata.

In mijlocul acestui peisaj social infernal si al prabusirii economice (din care abia azi ne revenim, incetul cu incetul) nu a ramas in picioare decat o singura zidire, cea mai veche din istoria romanilor: Biserica. Desi atacata de toti demonii contemporani, Biserica romanilor s_a ridicat deodata in picioare, infruntand de una singura portile deschise ale iadului. Sfanta Liturghie, vecernia, utrenia, litia, Sf. Maslu, moliftele, ierurgiile, riturile de trecere, acatistele si celelalte stravechi slujiri s_au slujit mai tare si mai tare, pe masura ce rautatea vremurilor se asprea. Demonii ne trimiteau prostituate, pornografie, homosexualitate, tot soiul de idoli desantati ai rock_ului, ai underground_ului, ai hip_hop_ului si ai altor curente nascute din extazul unor minti ciudate; demonii ne_au trimis apoi drogurile _ dar Biserica strangea in jurul ei tot mai multi romani in post si rugaciune. In Romania s_au inchis fabrici si uzine, blocuri au cazut in ruina; dar Biserica zidea si zidea incontinuu, deschizand manastiri, ctitorind pretutindeni lacasuri sfinte. In Romania, tinerii plecau disperati peste hotare; dar in Biserica sporea numarul monahilor si al monahiilor care se dedicau lui Dumnezeu aici, pe pamantul stramosilor lor.

As putea continua destul de mult cu asemenea exemple. Ele ne arata ca in acesti 12 ani, cand tara laica s_a prabusit, Biserica a salvat poporul. Astfel, Istoria va trebui sa consemneze ca, la sfarsitul sec. al XX_lea, Biserica a intemeiat poporul roman, pentru a doua oara intr_un mileniu, din voia, cu ajutorul si pentru gloria lui Dumnezeu.

Radu Comanescu (Ziua, 19 ianuarie 2002)