AN VIII, nr. 91-92, NOIEMBRIE-DECEMBRIE 2001
SUMAR :

ASTAZI S’A NASCUT HRISTOS !

Nasterea Mantuitorului este amintita nu numai in Sfintele Evanghelii, ci si in operele unor scriitori antici, ca scriitorul iudeu losif Flavius (+100) sau istoricii romani Pliniu cel Tanar (+113), Tacitus (+ 120) sau Suetonius (+140).
Sarbatoarea Nasterii Domnului este foarte veche, pana in secolul al IV-Iea celebrandu-se impreuna cu Botezul. Cele doua sarbatori vor fi separate in anul 377, in Antiohia, Craciunul la 25 Decembrie si Botezul la 6 Ianuarie.
Nasterea Domnului, "natalis Domini", a inlocuit sarbatoarea. pagana a solstitiului de iarna (natalis solis), care - din secolul al III-lea - se unise cu cea a zeului Mithra, reprezentantul soarelui pe pamant. Astfel, Hristos, "Soarele dreptatii" care a adus lumii "Rasaritul de sus" a invins atat paganismul greco-roman, cat si mithraismul.
Romanii numesc sarbatoarea Nasterii Domnului si Craciun, derivat din latinescul "creatio, onis" adica ziua crearii sau a nasterii lui Iisus. Celelalte limbi romanice folosesc termeni derivati din "Natalis.Domini", de exemplu : Noel, in franceza; Natale, in italiana, Navidad in spaniol| etc.
Unul din mijloacele folosite de Dumnezeu pentru pregatirea venirii in lume a Fiului Sau a fost acela al proorocilor Vechiului Testament. Asa de pilda, patriarhul Iacob vorbeste despre Impaciuitorul (Geneza. 49, 10), psalmistul David despre nasterea Sa din veci (Ps. 2, 7) proorocul Ieremia despre Pastorul cel Bun si Legamantul cel Nou (Ier. 23, 5, 1), proorocul Daniel despre timpul cand se va naste Hristos (Dan. 9, 24), proorocul Mica, despre cetatea Bethleemului (Mica 5, 1), iar proorocul Zaharia despre intrarea triumfala in Ierusalim (Zah. 9. 9).
Cele mai multe profetii despre Mantuitorul, le gasim la proorocul Isaia. Acesta vorbeste despre Lumina lumii (Ias. 9, 1), sau despre nasterea minunata, din Fecioara: "Iata, Fecioara a luat in pantece si va naste fiu si se va chema numele lui Emanuel" (Is. 7, 14), sau despre venirea lui Mesia : "Prunc s-a dat noua, un fiu s-a dat noua, si va fi pe umerii lui stapanirea si se cheama numele lui : Inger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al pacii, Parinte al veacului ce va sa fie (Is. 9, 5).
La toate aceste texte vetero-testamentare - si sunt mai bine de 70 - se adauga marturisirile Evanghelistilor. Iata cateva exemple : "Iata, Fecioara.., va naste un fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talmaceste «Dumnezeu este cu noi»" (Mt. 1, 23) ; "Iata, va vestesc bucurie mare care va fi la tot poporul. Caci vi s-a nascut astazi Mantuitorul care este Hristos Domnul, in cetatea lui David" (Lc. 2, 11), sau "Si Cuvantul trup s-a facut si S-a salajuit intre noi si am vazut marirea Lui marire ca a unuia nascut din Tatal" (In. 1, 14).
La Nasterea Mantuitorului se vadeste unitatea Sfintei Treimi : Dumnezen-Tatal trimite in lume pe Fiul ; Dumnezeu-Fiul primeste sa se faca om pentru a ne putea mantui ; Dumnezeu-Sfantul Duh se pogoara in chip minunat peste Sfanta Fecioara Maria, adumbrind-o. Nasterea Mantuitorului arata, apoi, unitatea dintre Dumnezeu si faptura - ingeri, pastori, magi - precum si bucuria naturii reinnoite. In sfarsit, Nasterea Mantuitorului explica unitatea familiei, a poporului, a intregii umanitati.
Referitor la Nasterea Domnului, Sfantul Apostol Pavel scria : "Cu adevarat mare este taina crestinatatii Dumnezeu s-a arata in trup, sa indreptat in duhul, s-a vazut in ingeri, s-a propovaduit de oameni, s-a crezut in lume si s-a inaltat intru marire." (I Tim. 3,16).
Sfintii Parinti ai Bisericii au talmacit minunea Nasterii Domnului. Astfel, Sfantul Grigore de Nazianz scrie ca "Fiul lui Dumnezeu prin intrupare a ramas ceea ce era - adica Dumnezeu - si s-a facut ceea ce nu era - adica om - venind printre oameni pentru ca acestia sa se poata intoarce iarasi la Dumnezeu". Sfantul Ioan Gura de Aur adauga: "Dumnezeu s-a imbracat in firea umana ca, venind intre noi, sa ne invete si, invatand, sa ne arate acele lucruri pe care noi nu le putem vedea", iar Sfantul Atanasie cel Mare, precizeaza : "Facandu-se om, Mantuitorul a implinit doua lucruri : intai, ne-a reinnoit, desfiintand moartea, si in al doilea rand, din fire fiind nevazut, s-a aratat, facandu-se cunoscut oamenilor prin lucrariile Sale, ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, domn si imparat al lumii".
Pruncul divin, prin nasterea Sa din Sfanta Fecioara Maria, ne-a adus lumina cunosterii de Dumnezeu cel adevarat, a rasarit "Soarele dreptatii", care s-a intrupat pentru mantuirea noastra, eliberandu-ne din robia pacatului. El s'a pogorat la noi, pentru ca noi sa putem urca la cer si, din fiii razvratirii si slujirii celui rau, sa redevenim fiii pacii si slujitorii lui Dumnezeu.
Ful lui Dumnezeu se face Fiul omului, se dezbraca, se dezgoleste de slava sa divina - ceea ce teologii numesc "kenossis" - pentru a imbraca umila haina a trupului omenesc. Hristos se identifica cu noi, pentru ca prin viata, invatatura, patimile, moartea si invierea Sa sa ne redeschida portile paradisului pierdut prin neascultarea proto-parintilor.
Fiui lui Dumnezeu "pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a pogorit din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara s-a facut om" (Simbolul credintei). El este "Dumnezeu adevarat, si om adevarat, unind intr-o singura persoana firea dumnezeiasca cu cea omeneasca. El a luat firea umana integrala, facandu-se asemenea noua, afara de pacat" (Evr. 4, 15). In iconografia ortodoxa, fata Pruncului Iisus este lipita de cea a Maicii Sale.
Din timpuri imemorabile, romanii au insotit "taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta" a Nasterii Domnului de cantarea colindelor. Aceste creatii populare sunt dovada indiscutabila a vechimii si continuitatii noastre pe plaiul mioritic, de la Nistru pana la Tisa. Ca sunt foarte vechi o demonstreaza prezenta numelui Sfantului Apostol Andrei in colindele dobrogene, sau a Badicii Traian, in plugusoare, ceea ce urca la perioada de formare si crestinare a poporului nostru.
In versuri duioase, de o gingaie fara seaman, colindele prezinta dogma sau invatatura de credinta ortodoxa in toata puritatea ei, reliefandu-i sensurile adanci si trairea religioasa autentica.
Dogma intruparii Fiului lui Dumnezeu - cea mai de seama invatatura a Bisericii crestine - este redata amplu, intr-o frumusete feerica, actiunea petrecandu-se conform referatului biblic, in Bethleemul Iudeii, unde Sfanta Fecioara Maria cauta loc sa nasca si-l gaseste intr-o pestera saracacioasa, alaturi de blandele animale.
Nasterea Matuitorului lumii este confirmata de aparitia miraculoasa a stelei care-i calauzeste pe magi - Melchior, Gaspar si Balthazar - de inchinarea pastorilor - primii care au aflat despre acest eveniment unic - de bucuria ingerilor, dar si de tulburarea lui Irod - care-si temea tronul - de uciderea celor 14 000 de prunci nevinovati si de fuga in Egipt a Sfintei Familii pentru a salva viata lui Iisus.

Risipiti in patru vanturi, Romanii se aduna azi in biserici si praznuiesc marea sarbatoare a Intruparii Mantuitorului. Este un moment de bucurie, dar si un moment de comuniune cu cei de acasa si de rugaciune fierbinte catre Pruncul nascut in ieslea Bethleemului sa aduca pace, belsug, fericire, liniste si prosperitate Romanilor de pretutindeni.
Sarbatori fericite tuturor Romanilor si, conform unui cunoscut cantec de Craciun :

"Si-acum te las, fii sanatos si vesel de Craciun
Dar nu uita, cand esti voios, Romane, sa fi bun"

Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu