CATEHEZA No. 8 - DESPRE TATAL NOSTRU

Rugaciunea domneasca sau "Tatal nostru" este cea mai de seama dintre toate rugaciunile crestinilor, modelul desavârsit de rugaciune, fiind alcatuita de însusi Domnul nostru Iisus Hristos. Iata textul acestei rugaciuni:

"Tatal nostru, Care esti în ceruri,
Sfinteasca-se numele Tau ;
Vie împaratia Ta ;
Faca-se voia Ta, precum în cer
asa si pre pamânt.
Pâinea noastra cea spre fiinta
Da-ne-o noua astazi ;
Si ne iarta noua greselile noastre,
Precum si noi iertam gresitilor nostri ;
Si nu ne duce pe noi în ispita,
Ci ne izbaveste de cel rau.
Ca a Ta este împaratia si puterea si marirea,
Acum si pururea si în vecii, vecilor.
Amin !" (Matei 6, 9-13).

1.- Care este originea rugaciunii Tatal nostru?
Originea acestei rugaciuni este dumnezeiasca, fiind alcatuita de Dumnezeu-Fiul, la rugamintea unuia dintre Apostoli : "Doamne, învata-ne si pe noi sa ne rugam" (Lc. 11, 1). Când rostim Tatal nostru, graim însesi cuvintele Mântuitorului, rugându-ne cu adevarat în numele Sau ; de aceea se numeste Rugaciune Domneasca.

2.- Din câte parti este alcatuita Rugaciunea Domneasca ?
Rugaciunea Domneasca este formata din trei parti : chemare, sapte cereri si încheiere.
Prin chemarea "Tatal nostru care esti în ceruri" ne adresam lui Dumnezeu numindu-L Tata, pentru ca El ne-a creat, dupa chipul Sau, si are grija de noi. Dumnezeu însusi ne-a învrednicit sa fim fiii Sai adoptivi prin întruparea Fiului Sau. Spunem "Tatal nostru" si nu "Tatal meu" pentru ca dorim înfratirea tuturor oamenilor ca fii ai aceluiasi Dumnezeu. Cuvintele "Care esti în ceruri" ne învata ca Dumnezeu este mai presus de tot ce este pamântesc, iar noi, ca fii, trebuie sa tindem catre înaltimea desavârsirii aici pe pamânt pentru a dobândi fericirea cereasca.

3. Care este prima cerere ?
Prima cerere "Sfinteasca-se numele Tau" înseam-na ca ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea puterea sufleteasca sa-L preaslavim, adica sa sfintim numele Lui asa cum este sfintit în cer de îngeri. Îi sfintim numele printr'o viata virtuoasa, pazind neclintit învataturile dreptei credinte si poruncile Lui (Mt. 28, 20 ; In. 5, 23).

4. Care este a doua cerere ?
A doua cerere este "Vie Împaratia Ta". Ne rugam aici pentru ca Biserica sau Împaratia lui Dumnezeu sa se întinda peste tot pamântul ; ca Împara-tia cea nevazuta a harului dumnezeiesc sa stapâneasca în inimile noastre ; ca sa devenim fii ai Împaratiei lui Dumnezeu, si sa fim partasi ai împaratiei de veci. Îi cerem sa salasluiasca în inimile tuturor oamenilor dreptatea, pacea, iubirea, bunatatea si iertarea. (Rom. 14, 17, 19).

5. Care este a treia cerere ?
A treia cerere este "Faca-se voia Ta, precum în cer asa si pre pamânt" Prin ea cerem Tatalui ceresc ajutorul harului Sau ca sa împlinim pe pamânt voia Sa, asa cum o împlinesc îngerii din ceruri. Voia lui Dumnezeu este exprimata în poruncile Sale, cuprinse în Sfânta Scriptura si în Sfanta Traditie, si predicate de Biserica noastra. Sfântul Pavel ne spune ca voia lui Dumnezeu este sa ne sfintim trupul si sufletul, sa nu nedreptatim si sa nu dispretuim pe fratii nostri, sa fim cu respect si pentru cei dinafara de Biserica (I Tes. 4, 1-12).

6. Care este a patra cerere ?
A patra cerere este "Pâinea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi". Prin ea, rugam pe Dumnezeu sa ne dea tot ceea ce este de trebuinta sufletului si trupului. Ne rugam, deci, pentru luminarea mintii prin harul Sau, pentru buna îndrumare a inimii si întarirea vointei, pentru sanatate, hrana trupeasca si pentru tot ceea ce este de trebuinta în viata de toate zilele. Cerem "pâine" si nu celelalte bunuri, deoarece pâinea reprezinta hrana de capetenie pentru vietuirea noastra, adica "spre fiinta". Nu cerem pâine fara munca si osteneala, ci rugam pe Dumnezeu ca la munca noastra sa adauge mila si binecuvantarea Sa.

7. Care este a cincea cerere ?
A cincea cerere este "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri".
Rugam aici pe Dumnezeu sa ne ierte greselile noastre, dar fagaduim sa iertam si noi celor ce ne gresesc, caci iertarea noastra trebuie sa premearga iertarii pe care o cerem Domnului. Daca toti oamenii ar ierta unii altora când gresesc, atunci ar fi pace si armonie între toti, n'ar mai fi certuri, procese, razboie etc. Însusi Mântuitorul ne spune sa iertam "de saptezeci de ori câte sapte" (Mt. 18, 21-22).

8. Care este a sasea cerere ?
A sasea cerere este "Si nu ne duce pe noi în ispita". Prin ea rugam pe Dumnezeu sa ne fereasca de ispite, adica de îndemnurile la rau care duc la pacat, si în acelasi timp, sa ne acorde ajutorul Sau ca sa le biruim atunci când ele ne bantuie. Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni (Iacov 1, 13) ; toate ispitele vin de la diavol. Dumnezeu îngaduie ispitele pentru a pune la încercare credinta noastra fata de El si pentru ca sa ne dovedim adevarati membri ai Bisericii luptatoare, adica a celei de pe pamânt. Când nu poate ocoli ispitele, credinciosul trebuie sa li se împotriveasca cu tarie, fiind încredintat câ Dumnezeu nu va îngadui sa fim ispititi peste puterile noastre si ca, odata cu ispitele, Domnul ne va da si ajutorul lor pentru a scapa de ele. (I Cor. 10, 13).

9. Care este a saptea cerere ?
A saptea cerere este "Ci ne izbaveste de cel rau". Rugam aici pe Dumnezeu sa ne scape de tot ceea ce este rau si vatamator sufletului nostru, ca : pacatul, diavolul si muncile iadului, ca si alte suferinte.

10. Care este încheierea Rugaciunii Domnesti ?
Tatal nostru se încheie cu cuvintele "Ca a Ta este Împaratia si puterea si marirea, acum si pururea si'n vecii vecilor. Amin !", pe care o rosteste preotul. Se refera la Dumnezeu si la puterea Sa nemarginita, fiind si marturisirea dreptei credinte a credinciosului si o formula de preamarire adresata lui Dumnezeu (Rom. 9, 5; 11).

Biserica întrebuinteaza din vechime Rugaciunea Domneasca la Sfânta Liturghie, precum si la toate sfintele slujbe, fiindca ea cuprinde tot ceea ce trebuie sa cuprinda o rugaciune. Tot crestinul care are o credinta puternica trebuie sa stie aceasta rugaciune si sa o rosteasca în toate împrejurarile vietii sale.

Bibliografie

IPS Mitropolit Dr. NICOLAE al Banatului, Învatatura de credinta ortodoxa, Bucuresti, 1992;
Rugaciuni si învataturi de credinta ortodoxa, (Ed. Bartolomeu Anania), Bucuresti, 1986 ;
+Episcop Vasile al Oradiei, Carte de învatatura crestina ortodoxa, Bucuresti, 1978.