"Onorata asistenta
Imi revine placuta misiune de a va prezenta o noua aparitie de carte romaneasca pe pamant canadian. Este vorba de cea de-a treia lucrare publicata in exil de a Parintelui Profesor Dr Cezar Vasiliu:,,Sfintii neamului romanesc."
Pe cat de placuta, pe atat de grea este misiunea mea, caci nu stiu ce as mai putea spune nou despre autorul acestei carti, autor care s-a remarcat continuu atat prin predicile duminicale, de un inalt nivel duhovnicesc, cat si prin numeroasele articole aparute in presa religioasa si laica din strainatate.
Dupa volumele "Nihil sine Deo" si "Istorie si credinta" in care ne aflam in fata unor eseuri istorice sau teologice, Parintele Cezar Vasiliu ne infatiseaza o lucrare eu o tematica unica, urmarind prezentarea cat mai complecta a ,,Sfintilor neamului romaesc".
Desi in literatura hagiografica romaneasca a mai fost abordata aceasta tema, felul cum si-a structurat volumul, dar mai ales modalitatea de prezentare a imensului material, determina pe preotul Anton Frunza, primul recenzor al volumului, sa afirme "Daca lucrarea Parintelui Profesor Mircea Pacurariu se infatiseaza a fi o lucrare dedicata cu precadere mediului stiintific, iar lucrarea Parintelui Profesor Petru David cultiva genul poetic al panegiricului, in schimb, cartea Parintelui Profesor Dr Cezar Vasiliu se situeaza intre cele doua stiluri, adresandu-se deopotriva specialistilor in domeniu, dar si credinciosului patruns de dorul cunoasterii sfintilor neamului romanesc." (Solia, aprilie 2002).
Volumul este structurat pe trei mari capitole: I Sfintii straromani, II Sfintii cu moaste in Romania, III Sfintii romani, capitol ce are trei sub capitole determinate de data si sau locul canonizarii.
Lectura acestor capitole este facilitata de introducerea volumului in care Parintele incearca sa ne familiarizeze cu notiunea de sfinti si cu rolul pe care acestia il au in viata crestinilor: acela de modele vrednice de urmat.
Definind notiunea de sfintenie Parintele Cezar spune: "Notiunea de sfintenie este complexa: ea inseamna frumusete duhovniceasca, traire in Duhul Sfant, viata in Hristos, cerul pe pamant,"... ca sa ajunga la concluzia ca: "Sfintii reprezinta culmile cele mai inalte ale obstei credinciosilor, care prin har, virtute si fapte bune au atins desavarsirea morala. Ei au excelat printr-o credinta desavarsita, prin dragoste jertfelnica fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin curatie trupeasca si sufleteasca prin rabdare si smerenie."
Capitolul II prezinta Sfintii nascuti pe alte meleaguri, dar ale caror moaste sunt la noi in tara si pe care evlavia populara i-a impamantenit, considerandu-i ca "ai nostri".
Capitolul III aduce importante date menite sa intregeasca cunostiintele noastre despre Sfintii romani, dar mai ales ne face sa fim mandri de taria credintei crestin-ortodoxe a poporului roman.
Descrierea vietii, sau mai bine zis a patimilor unor sfinti ca: Sfantul ierarh si marturisitor Ilie Iorest, Mitropolitul Ardealului, Sfantul ierarh si marturisitor Sava Brancovici, Cuviosul marturisitor Visarion Sarai, Cuviosul marturisitor Sofronie de la Cioara, Mucenicul Oprea Miclaus din Saliste, ca si Sfantul Iosif marturisitorul, Episcopul Maramuresului, ori a preotilor marturisitori Iosif Macinic si Ioan din Gales intruchipeaza jertfa de sange a romanilor din Transilvania pentru pastrarea si apararea Ortodoxiei romanesti. Taria cu care au infruntat autoritatea Austro-Ungara i-a facut sa plateasca cu patimi si moarte cumplita statornicia lor in credinta stramoseasca. Jertfa lor ne intareste noua, celor de azi credinta.
Vorbind despre ei, alesul cercetator care este Parintele Vasiliu citeaza imnul pe care Biserica li 1-a inchinat, imn care-mi face o deosebita placere sa-1 citez: "Luptatorilor pentru Ortodoxie, ca niste trambite ingeresti ati inviorat in suflete indraznirea marturisirii dreptei credinte si ca intelepti propovaduitori, pe popor 1-ati hranit cu dreapta si luminata invatatura.
Mari au fost ostenelile lucrarii voastre, mare si osanda propovaduirii; mare a fost si rolul luptei voastre drepte, pururea pomenitilor ostasi ai lui Hristos."
Cele trei capitole se parcurg usor de cititor captivat in primul rand de stilul cursiv si elegant, cu care suntem deja obisnuiti din lucrarile anterioare. Lui i se adaoga citatele din diversele lucrari cercetate care-l fac pe cititor sa se lase furat de farmecul istorisirii vietii Sfintilor neamului romanesc.
Cat de aproape de noi i-am simtit, cat de "ai nostri"!
Toate acestea, as spune eu, se datoresc atat credintei profunde a Parintelui Vasiliu, dar mai ales seriozitatii muncii de cercetator a autorului. Uimita de vasta bibliografie citata la fiecare sfant, am avut curiozitatea sa scot pe fise lucrarile cercetate de Parintele Vasiliu si va pot spune ca ele insumeaza 184 volume de autori diferiti, pe langa colectiile de reviste teologice, pe care autorul le mentioneaza la pag. 18 a volumului. Dar nu surprinde numai numarul volumelor studiate, ci si faptul ca Parintele a urmarit tema pe care si-a propus-o si la autori straini cum ar fi: M. Ruffini, vol. "Un santo della Chiessa Ortodossa" sau N. Russel, "Neomartyrs of the Greek Calendar" sau Jacques Zeillers, vol. "Les origines chretiennesdans les provinces danubiennes", ca si multi altii.
Cartea se incheie cu explicatia autorului in ceea ce consta procesul canonizarii unui sfant in Biserica Ortodoxa si cu sugerarea numelui altor cuviosi ierarhi sau domnitori crestini care ar putea fi canonizati, dar mai ales cu indemnul Parintelui: "Sa fim mandri ca-i avem, sa-i cinstim si, pana vom reusi din nou sa aprindem lumanari de ceara curata la capataiul lor si sa cadem in genunchi in fata raclelor lor, sa-i rugam sa mijloceasca pentru noi la Parintele Luminilor, ei care s-au apropiat de aceasta Lumina prin viata lor curata."
Iar eu as spune ca si noi sa fim mandri ca acelasi Parinte al Luminilor ne-a invrednicit sa-1 avem in mijlocul nostru pe Parintele Profesor Dr. Cezar Vasiliu, care prin munca sa neobosita ne ajuta sa ne putem impartasi de comorile literaturii hagiografice, atat de putin cunoscuta pana in prezent.
Va multumim din suflet, Parinte!"